CE TREBUIE SĂ FACĂ UN PĂRINTE?

„Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui” (1 Samuel 8:3)

Cred că fiecare părinte ajunge la disperare când vede deciziile şi faptele copilului său. „Am dat tot ce-am avut mai bun ca să-l cresc corect; nu am fost un părinte bun?” Eşecul face parte din viaţă – şi din calitatea de părinte – nimeni nu trăieşte perfect! Părinţii îşi asumă o vină mai mare decât merită. Să ne gândim la câteva exemple biblice de părinţi din lumea reală: Isaac a avut, în cel mai bun caz, 50% rată a succesului cu fiii săi, lacov şi Esau. Aaron a eşuat complet cu Nadab şi Abihu. Băiatul lui Manoah Samson nu a câştigat „premiul pentru fiul anului”! Şi Samuel, un gigant al comportamentului moral şi spiritual, a văzut cum fiii săi resping exemplul său şi învăţătura sa şi duc nişte vieţi pline de mită şi ruşine. De la Adam, copii care „îşi fac propria voie” au frânt inimile părinţilor lor! Aşadar, ce trebuie să facă un părinte? 1) Să înţeleagă că nu sunt responsabili pentru deciziile lor. Ei fac propriile lor alegeri. Condamnându-te, doar te descurajezi şi îţi subminezi abilitatea de a fi părintele de care au ei nevoie. Biblia spune: „mântuirea vine de la Domnul” (lona 2:9). El mântuieşte şi eliberează – nu tu. 2) Să se roage pentru ei si să-i pună în mâna Domnului. Teama şi frustrarea te vor face genul de părinte cu care nu le place să stea şi care nu se bucură de ei. Tu nu eşti făcut să duci o astfel de povară; Tatăl tău cel ceresc însă o poate face şi El doreşte să ducă povara în locul tău! (1 Petru 5:7). 3) Să-si aducă aminte că Dumnezeu îi iubeşte mai mult decât îl iubesc ei! El Şi-a dat singurul Fiu pentru a-i salva pe ai tăi. El le cunoaşte inima şi ştie cum să ajungă la ea şi să le-o întoarcă spre El. Aşa că încredinţează-ţi copilul în mâna Lui!

Share