CE NE DUCE LA DESCURAJARE? (1)

„Puterile celor ce duc poverile slăbesc”    (Neemia 4:10)

Povestirea lui Neemia scoate în evidență patru surse majore ale descurajării. Să ne uităm la prima dintre ele: Oboseala. Poporul din luda spunea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc”. Cu alte cuvinte, au lucrat până la epuizare. S-au consumat fizic, mintal și emoțional. Uneori greșim, crezând că descurajarea e strict o problemă spirituală. Noi spunem: „Poate trebuie să-mi rededic viața lui Dumnezeu”, când, de fapt, adevărata problemă o constituie faptul că suntem epuizați. Avem nevoie de odihnă și de înnoire. Într-adevăr, uneori unul din cele mai spirituale lucruri pe care le poți face este să te relaxezi, să te pui în pat sau să-ți iei câteva zile libere. Când ies la suprafață oboseala și descurajarea? Să ne uităm la versetul șase: „Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălțimea lui”. Știi când suntem cei mai predispuși să fim descurajați? Când ne aflăm la jumătatea proiectului! Toată lumea muncește pe brânci la început. Biblia spune că „poporul lucra cu toată inima” (v. 6). De ce? Datorită noutății proiectului. Era ceva entuziasmant și nou, dar după o vreme, noutatea a dispărut și munca a devenit plictisitoare. S-a instalat rutina, care a devenit trudă și apoi ritual, nu-i așa? Ai grijă: când apare epuizarea, credința dispare! De aceea a spus psalmistul: „El mă paște în pășuni verzi, și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul” (Psalmul 23:2-3). Epuizarea este una din principalele cauze ale descurajării și adesea apare la mijlocul drumului. De aceea lăsăm foarte multe proiecte neterminate. Concluzie: dacă ai nevoie de timp liber, ia-ți-l!

Share