CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBEȘTI CU ADEVĂRAT?

„Dragostea … este plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4)

Una dintre cele mai profunde înțelegeri ale iubirii față de o persoană vine din scrierile lui Pavel: „chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată” (v. 5-8). Ion era căsătorit cu Maria de cincizeci de ani. Într-o seară, în dormitor, Maria i-a spus lui Ion: „Când eram tineri mă țineai de mână.” Puțin uimit, Ion a luat-o pe Maria de mână. „Când eram tineri, te cuibăreai lângă mine,” i-a spus Maria. Cu mare greutate Ion a luat-o pe Maria în brațe. „Când eram tineri îmi șopteai cuvinte de dragoste la ureche,” i-a zis ea. Deodată, Ion a aruncat pătura la o parte și a sărit din pat. Uluită ,Maria l-a întrebat: „Unde te duci, dragule?” „Să-mi pun dinții, draga mea!” i-a răspuns el. Să-i șoptești soției, cuvinte pline de dragoste, când ești în floarea vieții, și când ai tinerețea de partea ta, pare simplu, nu-i așa? Dar când șoptești aceleași cuvinte: „Te iubesc!” la aceiași ureche, după ani de zile, când acea persoană miroase a mentol, poartă aparat auditiv și proteză dentară – asta cum pare? Extraordinar, nu-i așa? Asta este dragoste!

Share