CE DRAGOSTE UIMITOARE (învierea Domnului Isus)

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)

Imaginează-ţi că trebuie să stai pe o scenă şi urmăreşti împreună cu lumea întreagă toate păcatele pe care le-ai comis vreodată – dependenţele taie secrete, motivele tale egoiste, izbucnirile tale mânioase, atitudinile tale criminale şi inima ta plină de gelozie. Cum crezi că te-ai simţi? Ei bine, Domnul Isus a experimentat ceva mult mai rău. Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este rău să mori pentru păcate pe care nu le-ai comis, dar imaginează-ţi cum e să fii părăsit de Dumnezeu! Este acelaşi cuvânt pe care Pavel l-a folosit când a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” (2 Timotei 4:10). Pavel l-a căutat pe Dima, dar nu l-a găsit. Şi pe cruce, Domnul Isus L-a căutat pe Tatăl Său şi nu L-a putut găsi nici El. Asta înseamnă că psalmistul a greşit când a scris: „n-am văzut pe cel neprihănit părăsit” (Psalmul 37:25)? Nu, deoarece în acea clipă Domnul Isus a fost orice, numai neprihănit nu. Când te uiţi la El atârnând pe cruce, vezi bârfitorul, mincinosul, înşelătorul, alcoolicul, dependentul de pornografie, pe cel ce abuzează de copii, ucigaşul. Te deranjează să-l vezi numele asociat cu toţi aceştia? Ei bine, Isus a făcut chiar mai mult. El s-a pus în locul lor – şi în locul tău. Printr-o ascultare care a rupt zidul de despărţire dintre noi şi Dumnezeu şi ne-a oferit darul vieţii veşnice, El Şi-a revărsat judecata cea dreaptă asupra singurului Său Fiu. Deci când Domnul Isus a strigat de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a spus-o pentru ca tu să nu-L părăseşti niciodată. Ce dragoste uimitoare.

Share