CĂUTAREA SEMNIFICAŢIEI (3)

„Suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi” (Romani 8:18)

Când Viktor Frankl a fost trimis la Auschwitz, el făcea cercetări pentru o carte intitulată: „În căutarea sensului vieţii”. Dar când, dintr-odată, i-a fost luată îmbrăcămintea, inclusiv manuscrisul pe care îl ţinea ascuns în căptuşeala hainei, el s-a întrebat dacă viaţa lui mai are vreun sens. Apoi s-a întâmplat ceva: naziştii i-au dat hainele jerpelite ale unui coleg care tocmai fusese trimis la camera de gazare şi Frankl a găsit în buzunar o hârtie conţinând o rugăciune evreiască (din Deuteronom 6:4-5): „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta”. „Cum să interpretez o astfel de coincidenţă?” s-a întrebat el, „decât să-mi pun în practică gândurile şi nu doar să le aşez pur şi simplu pe o hârtie!” Mai târziu, el a scris: „Nimic din lumea asta nu te va ajuta aşa de puternic să supravieţuieşti decât cunoaşterea faptului că viaţa are un scop. Cel care are un „de ce” pentru care să trăiască, poate suporta aproape orice „cum”. Charles Dickens a fost şchiop. La fel şi Handel. Homer a fost orb. Platon a fost cocoşat. Sir Walter Scott a fost paralizat; Pavel a petrecut anii săi de lucrare, în afară de şapte, în închisoare. Ce i-a motivat pe toţi aceşti oameni să treacă dincolo de împrejurări? Scopul! Fiecare dintre ei a avut un vis, hrănit de un foc lăuntric ce nu putea fi stins. Ei au avut un „de ce” care a fost mai mare decât oricare „cum”. Dar tu?

Share