CĂUTAREA SEMNIFICAŢIEI (2)

„Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată” (Psalmul 139:14)

Noi căutăm semnificaţia în diferite moduri. Credem că dacă putem avea legături cu cineva deosebit, vom deveni şi noi la fel. Sau încercăm să facem tot ce putem pentru a dăinui şi după ce nu vom mai fi. Când miliardarul îşi dă seama că nu mai are mult de trăit, dar că încă mai are bani, el pune bazele unei fundaţii. Se poate să facem copii din aceleaşi motive, intr-o bună zi, când vom muri, sperăm ca urmaşii noştri să-şi aducă aminte de „bătrânul tată bun la suflet” sau de „bătrâna mamă cea gingaşă” şi că ne vom prelungi viaţa prin a lor. Celebrul ateu Bertrand Russel a spus: „Eu cred că după ce voi muri oasele mele vor putrezi şi nu va mai rămâne nimic din eul meu”. Poate spui: „Nu cred că are dreptate”. Nici nu are! Domnul Isus a spus: „până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi” (Matei 10:30). Noi monitorizăm alte lucruri, precum suma de bani din bancă, benzina din rezervor şi kilogramele de pe cântar. Dar firele de păr? Părul ni-l aranjăm, ni-l vopsim, îl tundem, dar nu-l numărăm. Dumnezeu o face. Dumnezeu te-a plămădit, El ştie totul despre tine şi te iubeşte. Psalmistul a spus: „Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule” (Psalmul 139:13-17)

Share