CÂND TE CHEAMĂ DUMNEZEU (2)

„…este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți” (1 Corinteni 12:6)

Olarii pricepuți recunosc faptul că atunci când apasă lutul, acesta opune rezistență, dându-le indicii cu privire la forma pe care o poate sau nu o poate lua. Olarilor amatori le lipsește adesea acest discernământ – și produsul final o dovedește. Când nu dai cinste materiei brute, realitatea devine dușmanul tău. Cuvântul vocație provine din cuvântul latin „voce”. Descoperirea chemării taleimplică ascultarea cu mare atenție. Dar dacă nu iei seama și urmărești ceva la care nu ești chemat și pentru care nu ești pregătit, vei ajunge să trăiești într-o stare de anxietate care-ți va șopti: „Tu încerci să faci ceva ce Dumnezeu nu ți-a spus să faci”. Curajul de a recunoaște ceea ce nu ești îți aduce o mare libertate; lipsa lui te încătușează. Parker Palmer scrie: „Nu-ți poti alege chemarea; trebuie să te lași călăuzit”. Poate ai fost creat să înveți și făcând astfel, să-i ajuți pe alții. Dacă ai această chemare, te vei simți atras de lectură, reflectare, scriere și învățarea altora. Cu toate acestea, învață să călărești calul în direcția în care merge el. Filozoful Mortimer Adler scrie despre minți strălucite chemate să stea la masa a ceea ce numește el „marea conversație a rasei umane”. Ei bine, știi ceva? Nouăzeci și nouă la sută dintre noi nu vom sta niciodată la masa aceasta! Dar ne putem uita mai departe la promisiune: „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21) pe care Dumnezeu le-o face celor ce aud chemarea Lui, o acceptă și își dedică toată viața împlinirii ei.

Share