CÂND MINUNEA VINE PREA TÂRZIU NAŞTEREA DOMNULUI

“Eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă” (Luca 1:18)

Când un înger i-a spus Mariei că este însărcinată, deşi nu era un lucru pentru care se ruga, ea a spus: “facă-mi-se după cuvintele tale!” (Luca 1:38). Totuşi, când lui Zaharia i s-a arătat un înger, “s-a înspăimântat”. Când îngerul i-a spus: “rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta Elisaveta îţi va naşte un fiu”, Zaharia a întrebat: “Din ce voi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu sunt bătrân, şi nevastă-mea este înaintată în vârstă” (Luca 1:12-18). Ce faci când Dumnezeu îţi răspunde la rugă­ciune, dar nu ştii dacă poţi face faţă acestui răspuns? Când îţi trimite un fiu al cărui nume a fost deja ales, care nu seamănă neapărat cu tine şi al cărui destin este deja hotărât? Sau când îţi dă locul de muncă la care ai visat totdeauna, relaţia pe care nu ai crezut niciodată că o vei avea sau oportunitatea de a sluji într-o lucrare şi nu credeai că se va mai întâmpla? Vei spune fie “Nu pot”, fie “Doamne, sunt pregătit”!

“Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său” (Galateni 4:4). Să observăm că Dumnezeu nu ne consultă pentru a se asigura că planurile Sale sunt conform orarului nostru şi pentru ca noi să le aprobăm. Ci El doar ne întăreşte paşii (Psalmul 37:23). El decide, chiar dacă aceasta înseamnă că trebuie să alergăm pentru a ţine pasul! Uneori, totuşi, Dumnezeu va zgudui temelia pe care stai pentru a-ţi dezvolta “muşchii lăuntrici”. Dacă rezişti, vei vedea că este mult mai uşor să ridici greutăţi atunci când te afli pe un loc statornic. Când minunea vine prea târziu, Dumnezeu îţi întăreşte credinţa şi te învaţă să-ţi păstrezi echilibrul chiar şi în situaţii critice.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *