CÂND LUCRURILE NU MERG

“Ferice de cine-si pune nădejdea în Domnul” (Psalmul 146:5)

F.B. Meyer spune: “Educarea credinţei noastre este incompletă până când nu învăţăm că provi­denţa lui Dumnezeu lucrează prin pierdere … că în noi se face o lucrare prin eşec şi dispariţia anu­mitor lucruri. Pârâul lângă care a stat llie şi a secat este o imagine a vieţilor noastre! “Dar după câtă-va vreme pârâul a secat” (1 împăraţi 17:7) este istoria trecutului nostru şi proorocia pentru viitorul nostru … să învăţăm diferenţa dintre a te încrede în dar şi a te încrede în Dătător. Darul poate dura o vreme, dar Dătătorul este veşnic. Dacă Domnul l-ar fi condus pe llie direct la văduva din Sarepta, el ar fi pierdut ceva care l-a ajutat să devină un om mai bun – trăind prin credinţă. De fiecare dată când resursele noastre au secat lucrul acesta s-a întâmplat ca să învăţăm că speranţa şi ajutorul nos­tru sunt în Dumnezeu”.

Un autor notează: “Uneori nu sunt suficienţi bani pentru împlinirea scopurilor; ni se spune să facem planificări şi noi suntem pe nicăieri. Analizăm situaţia şi spunem: Nu se poate. Dar este timpul să te încrezi în Dumnezeu. Posibilităţile tale nu sunt limitate de împrejurările prezente sau trecute. Dacă nu ai destul pentru a-ţi plăti cheltuielile curente, fă tot ce poţi, apoi stai deoparte. încrede-te în Dumnezeu care se va îngriji de nevoia ta, apoi priveşte dincolo de portmoneu. Uită-te la resursa ta. Uită-te la sursa divină, nelimitată. Dar fă-ţi partea. Zbate-te pentru responsabilitate financiară în gândire şi în faptă. Cere înţelepciune şi supune-te călăuzirii lui Dumnezeu. Apoi nu-ţi mai fie teamă şi renunţă la nevoia de a controla. “încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelep­ciunea ta!” (Proverbe 3:5). Cu toţii ştim că banii reprezintă o parte necesară a supravieţuirii – dar şi Dumnezeu ştie lucrul acesta”.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *