CÂND Al DE-A FACE CU OAMENI DIFICILI

„Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (lacov 1:19)

Singura cale prin care poți evita contactul cu oameni dificili – este să te muți pe o altă planetă. Ființele umane sunt un amestec de vicii și de virtuți și până nu înțelegi lucrul acesta, nu vei izbuti să trăiești sau să lucrezi cu ele. Se spune că un călugăr s-a dus la o mănăstire și a depus jurământul tăcerii. O dată pe an, el era invitat să se înfățișeze înaintea unui abate și i se dădea voie să spună ceva. După primul an, când a fost întrebat ce are de spus, si el a răspuns: „Patul este prea tare!” La sfârșitul celui de-al doilea an, când i s-a adresat aceeași întrebare, el a răspuns: „încăperea este prea mică”. La sfârșitul celui de-al treilea an, când a fost întrebat, el a răspuns: „Mâncarea este groaznică. Renunț”. În acel moment, abatele a zâmbit ușurat și a spus: „Slavă Domnului! Pentru că nu ai făcut altceva decât să te plângi de când ai venit aici”! Gândește-te puțin: chiar dacă te-ai duce la mănăstire, tot ar trebui să ai de-a face cu oameni dificili. Așadar, ce poți face? Învață de la fermier. El pune sămânța, smulge buruienile și sapă, știind că recolta va veni, în cele din urmă, dacă face cu răbdare aceste lucruri. E unul din motivele pentru care lacov scrie: „Știți bine lucrul acesta, prea iubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (v. 19-20). Nu există scurtături. Singura modalitate prin care poți avea o relație bună este să lucrezi la asta și să ai răbdare. Astfel, Dumnezeu va binecuvânta acea relație.

Share