„BUNICUŢA BRAND” (2)

„Căci vom fi biruitori!” (Numeri 13:30)

Iată continuarea istoriei lui Evelyn. La vârsta de şaptezeci de ani, a primit înştiinţare de la sediul misiunii că nu-i vor mai da încă un mandat de cinci ani. Ea însă a avut atitudinea lui Caleb „căci vom fi biruitori!” Au făcut o masă pentru a sărbători timpul ei petrecut în India şi toţi cei prezenţi au aplaudat-o. „Călătorie plăcută spre casă!” au spus cu toţii. „Vă voi spune un mic secret”, a anunţat ea. „Nu mă întorc acasă. Rămân în India”. Evelyn avea o cocioabă construită din materiale pe care şi le-a procurat de pe unde-a putut. Apoi, a cumpărat un ponei pentru a cutreiera munţii şi această septuagenară călătorea dintr-un sat în altul călare pentru a le spune oamenilor despre Isus. A făcut lucrul acesta timp de cinci ani pe cont propriu. Într-o zi, la şaptezeci şi cinci de ani, a căzut şi şi-a rupt şoldul. Fiul ei, Paul Brand, eminentul doctor i-a spus: „Mamă, ai parcurs un drum onorabil. Dumnezeu te-a folosit. A sosit vremea să renunţi. Te poţi întoarce acasă”. Ea a răspuns: „Nu mă întorc acasă”. A petrecut alţi optsprezece ani călătorind dintr-un sat în altul călare pe cal. Căderile, contuziile, bolile şi vârsta nu au putut-o opri. În cele din urmă, când a atins nouăzeci şi trei de ani, nu a mai putut călări. Aşa că, oamenii din aceste sate – întrucât o iubeau foarte mult pe bunicuţa Brand – au pus-o pe o targă şi au purtat-o dintr-un sat în altul. A mai trăit încă doi ani pe care i-a dăruit, dusă pe targă, pentru a-i ajuta pe cei mai săraci dintre săraci. A murit, dar nu s-a pensionat. Doar şi-a sfârşit alergarea.

Share