BÂRFA – NU-I CĂDEA PRADĂ

„Fereşte-ţi limba de rău” (Psalmul 34:13)

Ai auzit de cele trei femei care s-au hotărât să-şi mărturisească slăbiciunile una alteia? Prima a mărturisit că bea prea mult. A doua a mărturisit că e invidioasă pe înfăţişarea unei prietene. Cea de-a treia nu a spus nimic, aşa că celelalte două au insistat pe lângă ea întrebând-o: „Dar slăbiciunea ta care este?” În cele din urmă, ea a răspuns: „Bârfa şi abia aştept să plec şi să le povestesc altora despre voi două”. Să fim serioşi acum. Biblia foloseşte cuvinte puternice referitor la subiectul bârfei. „Cine-şi păzeşte gura, îşi păzeşte sufletul: cine-şi deschide buzele mari aleargă spre pieirea lui” (Proverbe 13:3). „Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zădarnică” (Iacov 1:26). „Cine iubeşte viaţa, şi vrea să vadă zile bune, să-şi înfrâneze limba de la rău” (1 Petru 3:10). Bârfa e ca noroiul aruncat pe un perete alb- poate nu se lipeşte, dar lasă o urmă murdară. Şi acea urmă poate dura o viaţă întreagă! Aşa că înainte să tragi, verifică-ţi ţinta, întreabă-te cât rău vei produce şi cum te vei simţi după aceea. Solomon a spus „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele” (Proverbe 18:21). Ai înţeles ideea? „Îţi vei mânca cuvintele”. Vei culege roadele pe care le semeni, bune sau rele. Concluzie: dacă vrei să găseşti greşeli, uită-te în oglindă. Când lucrezi la propriile tale slăbiciuni, nu vei avea timp să bârfeşti pe nimeni.

Share