AUTORITAR, TOLOERANT SAU DIPLOMAT? (3)

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze”. (Proverbe 22:6)

Stilul „antrenor/instructor”: Aceşti părinţi oferă îndrumare prin povaţă şi exemplu, fiind un model de respect, responsabilitate, siguranţă, încredere şi maturitate în felul în care îşi tratează copilul. Ei sunt „responsabili” şi cu toate acestea îşi pregătesc mereu copilul pentru rolul de „responsabil” la vremea potrivită, delegându-i copilului autoritatea atunci când este pregătit. Respectul, nu intimidarea, este folosit pentru a instrui copilul, înţelegând că un copil respectuos va respecta regulile chiar şi în absenţa părintelui. Modelul responsabilităţii este oferit prin refuzul părintelui de a-şi găsi (sau de a accepta) scuze. Independenţa este încurajată în funcţie de cât de bine face faţă copilul limitelor şi influenţelor. Părintele este orientat spre soluţii, nu spre probleme; spre iertare, recunoscându-şi propriile greşeli; şi îşi îndrumă copilul spre viitor, nu spre trecut. Aceşti părinţi îşi aleg bătăliile în mod înţelept, evitând certurile dăunătoare, dar menţinând ştacheta în chestiuni privitoare la credinţă, respect, încredere, onestitate, responsabilitate şi consecinţe. Greşelile sunt folosite pentru a da învăţătură, nu pentru a face de ruşine. Astfel de părinţi sunt transparenţi, recunoscându-şi propriile neajunsuri şi cerându-şi iertare când este necesar. Regulile sunt clare, constante şi drepte. Ei nu folosesc „avertizări” repetate, iar consecinţele se aplică fără excepţie. Administrarea disciplinei se face cu grijă, respect şi în scopul liniştirii. Care sunt plusurile acestui stil? Le oferă copiilor siguranţă, protecţie, cadru propice pentru învăţare, în timp ce tu, părintele, eşti un model de trăire, responsabilitate, încredere şi autonomie. Trecerea spre starea de adult este un proiect de asociere între părinte şi copil. Care sunt minusurile acestui stil? Nici unul!

Share