ARATĂ-ŢI DRAGOSTEA

„Dragostea … este porunca în care trebuie să umblaţi” (2 Ioan 6)

Pentru că însăşi esenţa şi natura lui Dumnezeu este dragostea, când ne iubim aproapele, ne asemănăm cel mai mult cu El. Pavel scrie: „chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic” (1 Corinteni 13:3). Şi dragostea nu poate fi manifestată şi practicată în izolare. Trebuie să fii înconjurat de oameni – oameni cicălitori, imperfecţi, care cer multe, care îţi aduc frustrare. Uneori ne purtăm de parcă relaţiile ar fi ceva ce trebuie strecurat cu chiu cu vai în programul nostru zilnic. Vorbim despre a găsi timp sau a ne face timp pentru alţii. Domnul Isus a rezumat în două propoziţii ceea ce contează cel mai mult: „Să iubeşti pe Domnul” şi „să-l iubeşti pe aproapele tău” (Matei 22:37-40). Relaţiile, nu lucrurile sunt ceea ce contează cel mai mult în viaţă. Atunci de ce lăsăm ca relaţiile noastre să fie tratate nedrept? Deoarece, când vieţile ne devin supraîncărcate, începem să tratăm relaţiile de mântuială, să reducem timpul, energia şi atenţia necesare unor relaţii bune. Devenim prea preocupaţi de câştigarea existenţei, de plătirea facturilor şi de atingerea scopurilor, ca şi cum ele ar fi cel mai important lucru în viaţă. Nu-i aşa! Cel mai important lucru în viaţă este să înveţi să iubeşti – pe Dumnezeu şi pe aproapele tău. Viaţă minus dragoste egal zero! Maica Tereza a spus: „Nu ceea ce faci, ci câtă dragoste pui în asta e ceea ce contează”. Dragostea e secretul unei mari moşteniri. În clipele noastre de pe urmă, ne dăm seama că relaţiile au cea mai mare însemnătate în viaţă, înţelepciunea înseamnă să înveţi acest adevăr mai devreme decât mai târziu. Nu aştepta până e prea târziu să-ţi dai seama de asta!

Share