ANUL ACESTA, TRĂIESTE CONFORM FERICIRILOR (4)

„Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire” (Matei 5:6)

 Această fericire corectează două greșeli pe care le facem când vine vorba de mântuire. Prima: că totul se reduce la credință. A doua: că totul se reduce la fapte. De fapt, ele sunt împreună valabile şi nu le poţi separa. Nașterea din nou aduce: 1) Statutul de neprihănit. Chiar dacă ți-ai stivuit toate faptele tale bune până când se fac un munte, tot nu vei reuși să plătești ce este necesar ca să ajungi în ceruri. Lucrul acesta este adevărat înainte de a deveni creștin și este adevărat și după. Dacă ai văzut filmul: ,,Patimile lui Hristos’’ și te-ai gândit „de ce a trebuit să moară o astfel de moarte?”, iată răspunsul: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). În momentul în care Îl primești pe Domnul Isus ca Mântuitor, devii „neprihănit” în ochii lui Dumnezeu. Extraordinar! 2) Starea de neprihănit.   „Socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu” (Romani 6:11). Mântuirea nu înseamnă doar statutul de neprihănit pe care îl ai înaintea lui Dumnezeu, ci și starea de neprihănit pe care o trăiești înaintea celorlalți în fiecare zi. Cum poți face asta? Prețuind voia lui Dumnezeu mai mult decât propria ta voie (Proverbe 3:5). Căutând să faci vizibile calitățile caracterului lui Hristos așa cum sunt descrise în Scriptură: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23). Poate spui: „e o poruncă foarte înaltă!” Da, dar nu suntem lăsați să le facem singuri: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18).

Share