ADEVĂRATA DĂRNICIE (2)

„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)

Dărnicia noastră trebuie să fie stabilită şi motivată de mulţumirea faţă de ceea ce a făcut Hristos pentru noi. Pavel scrie: „El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). Este important să înţelegi cât de bun şi de generos este Dumnezeu faţă de noi, deoarece unii dintre noi îi dau doar resturile; dacă ne mai rămâne ceva după ce ne-am plătit facturile şi după ce am făcut tot ce ne-am dorit să facem, vom dărui. Dar chiar şi dacă l-am dărui lui Dumnezeu un milion de lei, dacă e ceea ce ne-a rămas, l-am dat noi ce am avut mai bun? (Maleahi 1:6-14). Unii dintre noi dăruiesc a doua oară. Ei primesc un cadou care nu le trebuie, îl împachetează frumos şi îl dau altcuiva. Unii au dulapuri întregi de astfel de cadouri. Aşa abordează unii dintre noi dărnicia faţă de Dumnezeu – şi este o insultă! în Noul Testament nu vedem predicatori cerşind, vânzând lucruri sau folosindu-se de trucuri pentru a strânge bani pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ci vedem oameni precum macedonenii care răspund la harul lui Dumnezeu deoarece au înţeles şi L-au iubit pe Dumnezeu pe care L-au slujit. Tot ce a creat Dumnezeu a fost menit să dăruiască. El a creat soarele ca să dea lumină în timpul zilei şi luna şi stelele în timpul nopţii. El a creat florile ca să dea frumuseţe, culoare şi miros. Dumnezeu însuşi este darnic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat …” (loan 3:16). Când înţelegi acest adevăr, circumstanţele vor ocupa locul al doilea. Dărnicia ta nu este determinată de raportul dintre datorie şi venit sau de rata impozitului. Nu, dărnicia ta este motivată de harul lui Dumnezeu!

Share