ADEVĂRATA DĂRNICIE (1)

„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)

Pavel le spune corintenilor: „Sporiţi… şi în această binefacere” (2 Corinteni 8:7). Apoi el îi provoacă prin exemplul celor din Macedonia: „voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (2 Corinteni 8:1-5). Să observăm următoarele lucruri despre macedoneni: 1) Mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului, fără rezerve. 2) Au înţeles că tot ce aveau era doar prin harul lui Dumnezeu. Pavel scrie că modul prin care a ştiut că macedonenii s-au dat pe ei înşişi Domnului a fost că l-au implorat să le dea coşul pentru darurile de bunăvoie. Extraordinar! Când a fost ultima oară când ai stat în biserică, abia aşteptând să contribui la colectă deoarece erai nerăbdător să dăruieşti? Dărnicia nu este atunci când pastorul o cere sau când lucrarea o cere sau pentru că te simţi vinovat sau când încerci să faci o afacere cu Dumnezeu. Nu, dărnicia este atunci când dai din preaplinul bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Aceasta este adevărata dărnicie!

Share