ACCEPTAREA CELORLALŢI

„Primiţi-vă unii pe alţii, cum v-a primit şi pe voi Hristos” (Romani 15:7)

Unii oameni sunt greu de acceptat. Ei sunt irascibili, egoişti, critici, pisălogi, nepăsători, agresivi şi încrezuţi. Uneori îţi vine să-i pui la punct; să le dai ce merită – orice, dar nu acceptare. Porunca „primiţi-vă unii pe alţii” ne incomodează. Dacă Pavel s-ar fi oprit aici, ne-am putea eschiva spunând că el s-a referit, fără îndoială, la persoane amabile, înţelegătoare şi acceptabile. Dar vai, el merge mai departe: „cum v-a primit şi pe voi Hristos”. Tu ai fost amabil, înţelegător şi acceptabil? Nu, şi cu toate acestea El te-a primit – cu toate cusururile tale – şi o face în continuare! Poate spui: „Cineva trebuie să-i pună la punct pe aceşti oameni şi să le ceară să se comporte cum trebuie!” Vrei să zici la fel cum a făcut Domnul Isus înainte să te primească pe tine? Creştinilor din Roma le venea greu să-i accepte pe fraţii lor mai slabi în credinţă, iar Pavel i-a mustrat: „Primiţi bine pe cel slab în credinţă, şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice … fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Romani 14:1-3). Nu este datoria noastră să-i îndreptăm pe oameni; însă e datoria noastră să-i primim. Dumnezeu ne cheamă să-i primim pe cei răvăşiţi complet, nespirituali, fireşti, insuportabili, aflaţi pe căi greşite din punct de vedere doctrinal, pe cei „complet greşiţi”. Nu trebuie să-i aprobi, să-i agreezi, să fii de acord cu ei, doar să-i primeşti şi nu este opţional. Nu există clasă de elită, clasă privilegiată sau clasă de iniţiaţi. Noi ne aflăm pe pământ datorită a două realităţi: păcatul nostru şi crucea! Evreii şi Neamurile se dispreţuiau reciproc, chiar şi după mântuire. Fiecare dorea ca celălalt să se schimbe şi să devină ca ei. Dar Pavel a tăiat răul de la rădăcină: „El este pacea noastră, care din doi a făcut unul… prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia” (Efeseni 2:14-16). Datoria noastră e să-i acceptăm pe oameni – şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să-i îndrepte.

Share