8 septembrie

«Intariti-va dar mainile obosite si genunchii slabanogiti. Cro­iti carari drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce schio­pateaza sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vinde­cat.» Evrei 12,12-13

In ce ne priveste, tactica luptei de credinta se rezuma doar la respectarea ordinelor de lupta date de Comandantul suprem: mars, cercetare, luarea masurilor de siguranta, atac, camuflaj etc. Ca si copii ai lui Dumnezeu nu putem sa dam inapoi niciodata, ci doar sa mergem inainte. Nu putem sa ne permitem nici o incetare temporara a focului; trebuie sa fim mereu in alerta. Cercetare inseamna practic recunoasterea intentiilor dusmanului. De ce? «Ca sa nu lasam pe Satana sa aiba un castig de la noi; caci nu suntem in nestiinta despre planurile lui» (2 Cor. 2,11). Doar omul care se lasa condus intru totul de El poate fi un adevarat luptator pe drumul credintei: «nu M-am impotrivit, nici nu M-am tras inapoi» (Isaia 50,5). Doar omul care um­bla in ascultare absoluta fata de Isus, ca apostolul Pa­vel, poate cunoaste realitatea pe campul de batalie si tacticile dusmanului. Pavel spune: «caci nu suntem in nestiin­ta despre planurile lui». Apostolul cunostea puterea dusimanului, dar s-a increzut deplin in biruinta lui Isus, fiind biruitor in lupta credintei. De aceea la sfarsitul vietii, uitandu-se inapoi, a putut sa marturiseasca: «M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta» (2 Tim. 4,7).

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *