8 IULIE SĂ TÂNJIM DUPĂ CER (2)

“Doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească” (Evrei 11:16)

O formă a artei creştine care a înflorit în secolele XVI şi XVII cuprindea tablouri ce reprezentau obiecte obişnuite, dar pline de frumuseţe: o vază cu flori, o mandolină, un platou cu fructe. Ascunse undeva în fundal mai existau două elemente ce aminteau de natura trecătoare a existenţei umane: un craniu şi o clepsidră. Aceste tablouri se numeau arta vanitas. Acest cuvânt “vanitas” vine din pasajul din Ecclesiastul: “O, deşertăciune a deşertăciunilor… Un neam trece, altul vine, şi pămân­tul rămâne veşnic în picioare” (Ecclesiastul 1:2-4). Simbolul craniului şi al clepsidrei nu erau desti­nate să producă tristeţe, ci ele aduceau aminte că orice posesiune şi realizare este trecătoare, de aceea nu merită devotamentul inimii noastre. Ele ne pregătesc pentru acel moment când ne vom întâlni cu Dumnezeu, când sensul şi valoarea vieţilor noastre vor fi cântărite şi când vom primi răs­plata veşnică.

Apostolul Pavel nu se temea să vorbească despre moarte, nici de propria lui moarte: “Căci pen­tru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21). Jeremy Taylor, episcop din se­colul XVII a scris: “De vreme ce nu rămânem aici, fiind oameni fără domiciliu stabil, trebuie să ne căutăm în alt loc patria, un loc într-o altă ţară în care să ne stabilim casa, şi ale cărei ziduri şi temelie să fie Dumnezeu, unde să găsim odihnă, sau să fim fără odjhnă pentru totdeauna”. Nu doar Pavel tânjea după cer, ci şi patriarhii şi eroii Vechiului Testament:” In credinţă au murit toţi aceştia … măr­turisind că sunt străini şi călători pe pământ … Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească” (Evrei 11:13-16). Ce perspectivă minunată!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *