27 septembrie

«Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta.» Ieremia 10,23

Nu putem hotari de capul nostru cum sa umblam pe calea credintei, ci trebuie sa ne modelam dupa lungimea pasului Domnului. Umblarea cu Dumnezeu este una speciala. Isus a pasit pe aceasta cale cu Tatal Sau. Dar aceasta umblare este impotriva vointei, naturii si a pla­nurilor noastre. Prietenia cu Dumnezeu inseamna dusmanie cu lumea. Exista multi care vor sa-L urmeze pe Dom­nul si renunta chiar si la slujba lor, dar totusi umbla pe ca­lea credintei asa cum vor ei, nu cum a facut Isus. In mod normal, nimeni nu doreste sa umble exact ca El, deoarece lucrul acesta presupune automat episodul Golgota. Insa doar atunci cand te jertfesti si cand ramai in moartea Lui umbli asa cum a umblat EL. Numai cand omul vechi, firea ta pacatoasa dispare in moartea lui Isus, noua creatie poate sa umble cu Dumnezeu. Legatura vitala cu El incepe acolo unde, paradoxal, viata cea veche se stinge: «nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine» (Gal. 2,20). Incepe chiar as­tazi noua umblare alaturi de Dumnezeul cel viu!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *