23 IANUARIE CUNUNA SLAVEI (2)

“Cine este … cununa noastră de slavă?” (1 Tesaloniceni 2:19)

            Solomon scrie: “nici o bogăţie nu ţine veşnic, şi nici cununa nu rămâne pe vecie” (Proverbe 27:24). Când încercăm să-i impresionăm pe cei despre care credem că sunt importanţi, suntem vânători de trofee. Trofeul este orice lucru la care se uită oamenii şi care îi va face să exclame: “Extraordinar”. Fiecare vocaţie are propriile ei trofee. Unii pastori au biserici trofee, trofee ale abi­lităţii lor, un fel de covată din care îşi hrănesc eu-rile. Dar problema cu hrăntrea din aceste coveţi este că nu se aleg decât cu lături. În cartea sa “Glittering Images [Imagini sclipitoare]”, Susan Howatch povesteşte despre un credincios care şi-a consacrat viaţa apărării celor evlavioşi, înţelepţi, iubitori şi carismatici. Între timp, sufletul lui devine flămând deoarece nimeni nu-l cunoaşte. “Lumea nu se întâlneşte niciodată cu omul pe care eu îl ţin ascuns. Ei se întâlnesc doar cu un om care se afişează public. Eu îl numesc o imagine sclipitoare pentru că arată atât de bine în oglindă. Dar în spatele lui… se ascunde străinul mânios care apare în oglindă ori de câte ori imaginea sclipitoare dispare fără permisiune”. Lucrarea lui a fost trofeul lui – dar şi închisoarea lui. Dar mai este ,un tip de trofeu de colecţionat – cel bun. Şi nu trebuie să depăşeşti pe nimeni ca să-l obţii. Pavel a scris bisericii din Filipi spunându-le că vechile sale coroane – rea­lizările sale religioase – el le consideră acum “gunoi”. Acum urmărea un alt fel de coroană: “Căci cine este … cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi?” (1 Tesaloniceni 2:19). Pentru Pavel, tro­feul din urmă nu a fost propria lui realizare ca autor sau ziditor al bisericii. A fost bucuria câştigării, ucenicizării şi investirii în vieţile altora. Gândeşte-te la asta!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *