19 AUGUST CREDINŢĂ ŞOVĂITOARE (2)


“Adu-ţi degetul încoace nu fi necredincios, ci credincios” [Inan 20:25-27)

. Noii convertiţi nu sunt singurii care se luptă cu îndoiala; uneori creştinii mai vechi se confruntă şi ei cu ea. Un autor creştin le numeşte “furtunile îndoielii … zile turbulente când vrăjmaşul este prea mare, sarcina prea grea, viitorul prea sumbru … iar răspunsurile prea puţine. Torna a spus: “dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor …nu voi crede. Isus a zis: Adu-ţi degetul încoace … nu fi necredincios, ci credincios”. Toma pune întrebarea pe care toţi o punem când ne frământăm: “Dacă Dumnezeu este aşa de bun, de ce mă simt aşa de rău? Dacă mesajul Lui e atât de limpede, de ce sunt confuz? Dacă El este în control, de ce se luptă oamenii cu probleme atât de epuizante?” Preferi să fii sarcastic decât făţarnic, aşa că te rogi nedumerit cu “ochii pe jumătate închişi” … pentru co­piii subnutriţi?… pentru puterea rugăciunii?… adâncimile harului?… creştinii internaţi de cancer? … dar cine eşti tu să-ţi pui astfel de întrebări?”

Elisabeth Elliot a spus: “Adevărata credinţă operează numai atunci când nu există răspunsuri”. Dumnezeu spune: “gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele” (Isaia 55:8). Adevărul este că Dumnezeu nu gândeşte ca noi. El vede imaginea de ansamblu şi acţionează în consecinţă. Într-o conversaţie cu ucenicii Săi, Domnul Isus a spus: “Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta” (loan 16:12). Când te trezeşti îndoindu-te şi îl pui sub semnul întrebării pe Dumnezeu, roagă-te: “Doamne, nu este uşor să cred când sunt rănit şi confuz, iar Tu taci. Asemenea lui Toma, îmi trebuie dovezi că mă iubeşti. Ajută-mă să văd dincolo de dorinţa mea de pace şi de confort, dincolo de îndoielile mele şi de întrebările fără răspuns şi ajută-mă să văd adevărul dragostei şi harului Tău statornic”.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *