VÂRSTA DE AUR (1)

 

“Nu mă lepăda la vremea bătrâneţei” (Psalmul 71:9)

Uneori glumim pe seama bătrâneţii spunând ceva de genul: “Am treizeci şi nouă de ani încă mă mai ţin”, acest lucru însemnând că nu dorim să împlinim patruzeci şi să fim consideraţi “bătrâni”. Psalmistul a spus: “Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea” (Psalmul 37:25). Cea mai mare teamă a noastră cu privire la îmbătrânire este să nu ajungem singuri, în nevoie şi respinşi. Când costurile pentru traiul zilnic cresc, iar pensiile scad, este minunat să poţi spune: “Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele [mele]” (Filipeni 4:19). Vârsta ta de aur poate fi cea mai frumoasă perioadă din viaţa ta. Toate lucrurile pe care ţi-ai dorit să le faci când nu aveai timp îţi sunt acum disponibile. “Mi-aş fi dorit să am mai mult timp să citesc”. Acum poţi. “Mi-aş fi dorit să am mai mult timp să petrec în rugăciune”. Acum poţi. Atâtea lucruri: călătorii, lucrare, nepoţi, hobbyuri, vizitarea prietenilor; acum ai timp să te bucuri de ele. Iov 5:26 vorbeşte despre intrarea în mormânt la bătrâneţe. Judecători 8:32 vorbeşte despre o bătrâneţe fericită. Geneza 25 vorbeşte despre bărbaţi şi femei sătui de zile. Poţi muri – sătui de zile! Acest cuvânt “sătul” înseamnă plin, până la refuz şi care curge afară. Cât de bine ar fi? Cetăţeanule în vârstă, Dumnezeu are un cuvânt pentru tine astăzi: “până la bătrâneţea voastră … până la cărunteţele voastre vă voi sprijini” (Isaia 46:4). îţi aduci aminte de reclama la cafeaua Maxwell House ‘”Bună până la ultima picătură?” Fă din aceasta moto-ul vieţii tale!

Share