V-aţi rugat?

„Eu am încredere în bunătatea Ta, sunt cu inima veselă, din pricina mântuirii Tale.” Psalm 13.5

             Pastorul Bodelschwingh (1831-1910) a fost mulţi ani directorul instituţiei, numite cu numele său, din Bielefeld. Unul din angajaţii săi a relatat urmă­toarea întâmplare: într-un caz, chirurgul şef a trebuit să-i spună pastorului că regretă, dar pacientul nu mai poate fi salvat. Atunci pastorul l-a întrebat pe profesor: „V-aţi rugat pentru salvarea lui?”

            Profesorul zâmbi, la fel şi asistenţii săi. Bodelschwingh trecu cu vederea acest lucru şi spuse: „Deci nu! Bine, atunci voi discuta eu această problemă cu Dumnezeu!” A stat pe genunchi în camera sa o oră şi s-a rugat. Apoi a intrat în camera bolnavului. Aici, sora medicală care îl îngrijea pe bolnav, i-a venit în întâmpinare şi i-a spus: „Domnule pastor, de o jumătate de oră, bolnavului îi merge deodată uimitor de bine!”

            După câteva săptămâni, bolnavul s-a însănătoşit. Atunci, într-o oră de linişte, profesorul bătu la uşa pasto­rului şi îi spuse: „Domnule pastor, nu voi mai râde nicio­dată, când mă veţi îndemna să mă rog!”

            El aude suspinul sufletului tău/şi plângerea inimii ta­le/ceea ce nimănui nu-i poţi povesti/spune-i cu îndrăz­neală lui Dumnezeu./EI nu e departe,/e foarte aproa­pe/ascultă cu plăcere/rugăciunea celui sărman.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *