Ura înspăimântătoare

„Dregătorul a zis: «Dar ce rău a făcut?» Ei au început să strige şi mai tare: «Să fie răstignit!»“ Matei 27.23


Acest tablou ne înfăţişează o imagine îngrozitoare a inimii omului. Ura înspăimântătoare, împotrivirea fără margini le-a împins pe căpeteniile poporului să înduplece mulţimea să ceară eliberarea unui criminal, iar pe Isus să-L răstignească. Nu au putut spune niciun rău despre Mântuitorul, şi cu toate acestea cereau moartea Lui. Vrăjmaşul omenirii – diavolul – urla prin acei oameni pe care îi manevra cu uşurinţă. Era evident că setea de sânge a mulţimii putea fi potolită numai dacă Isus va fi omorât. Pe oameni nu-i interesa că din punctul de vedere al Legii nu puteau să-i aducă nicio acuzare lui Isus. Ei nu se sinchiseau de adevăr sau de dreptate. Ei doreau crucificarea.
Cu toate că mulţi din popor urmau orbeşte pe membrii Sinedriului, erau fără îndoială alţii care urau pe Isus din aceleaşi motive pe care le au astăzi oamenii: învăţătura Mântuitorului îi punea faţă în faţă cu stilul lor păcătos de viaţă. Cerinţele Domnului erau prea aspre pentru ei. Adevărul pe care Hristos îl vestea era prea strâmt pentru gusturile lor. În realitate era vorba despre ceea ce Biblia exprimă în modul următor: „Oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.“ Iată un moment potrivit în care putem să ne verificăm ce iubim mai mult: întunericul sau lumina adevărului!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *