UMBLÂND PE APĂ (2)

“A început să umble pe ape ca să meargă la Isus” (Matei 14:29)

Când Petru a fost sigur că Isus este cel ce-l cheamă, el a părăsit siguranţa corăbiei şi s-a încrezut în puterea lui Dumnezeu. Până acum totul e bine. “Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: “Doamne, scapă-mă!” (v. 30). Deci trebuie să te concentrezi asupra Domnului, nu asupra furtunii. Cu toţii ştim cum e să “vezi valurile”, începi un nou parteneriat- un loc de muncă, o relaţie, un domeniu al creşterii spirituale – plin de speranţă. Apoi întâlneşti furtuni şi oprelişti. Domnul Isus a spus: “în lume veti avea necazuri” (loan 16:33). Aşteaptă-te la asta; face parte din călătoria credinţei! Trebuie să simţi teama şi să faci lucrul respectiv indiferent ce s-ar întâmpla. Creşterea necesită abordarea unor noi provocări. De fiecare dată vei simţi teamă deoarece creşterea şi teama merg împreună. Dar de fiecare dată când îndrăzneşti să părăseşti barca, cu siguranţă o vei face din nou. Şi de fiecare dată când păşeşti pe apă fără să te îneci îti dai seama că teama nu mai are putere asupra ta. Pe de altă parte, del fiecare dată când te opui vocii lui Dumnezeu şi alegi să rămâi în barcă, vocea Lui devine tot mai înceată pănă când în cele din urmă nu o mai auzi deloc. Nu merită oare orice risc pentru a evita asta? Mai mult faptul că rămâi în barcă nu-ti garantează siguranţa; garantează numai faptul că în cele din urmă vei muri din altă cauză. Răspunsul la frică este să ieşi din barcă puţin mai mult în fiecare zi până când teama îşi pierde puterea asupra ta.

Share