UMBLÂND PE APĂ (1)

“A început să umble pe ape ca să meargă la Isus” (Matei 14:29)

Într-o noapte, când ucenicii se aflau la pescuit a izbucnit o furtună mare. La ora 3 dimineaţa au fost îngroziţi de o arătare care s-a apropiat de ei mergând pe apă. ” Isus le-a zis îndată: “îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” “Doamne” l-a răspuns Petru “dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. “Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus” (v. 27-29). Această relatare ne învaţă, întâi de toate, că dacă Domnul nu te cheamă să faci un lucru, nu-l fă! Se spune că un om se afla la porţile raiului. Petru spune: “Numeşte o faptă bună pe care ai făcut-o”. Omul răspunde: “Ei bine, o gaşcă de motociclişti ameninţa o femeie, aşa că i-am pleznit, le-am lovit motocicletele şi le-am smuls inelele din nas”. Pentru a umbla pe apă, trebuie să înveţi să faci deosebirea dintre vocea lui Dumnezeu şi propriile tale impulsuri. În al doilea rând, ne învaţă că pentru a experimenta miracole, trebuie să ieşim din zona noastră de confort. Schimbă locul cu Petru. Furtuna urlă şi îi este teamă. Barca este sigură şi confortabilă. Nu ai vrea să stai acolo? Dar nu poti. Dumnezeu te-a creat să faci mai mult decât să eviţi eşecul; El te cheamă să păşeşti prin credinţă şi să realizezi anumite lucruri. Poate întrebi: “Care e barca mea?” E orice lucru în care te încrezi când în viată apar furtuni, cum ar fi un loc de muncă sau o relaţie. Barca ta e orice lucru care te împiedică să ieşi din zona ta de confort. E cel mai înfricoşător să ieşi de acolo, dar e cel mai benefic pas pe care îl vei face vreodată!

Share