Ucenicia

“Oricine nu-şi poartă crucea …nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 14:27)

Brenda Goodine spune: “Prietena mea s-a gândit că a venit vremea să discute cu fiul ei de patru ani, Benji, un băiat foarte deştept, despre acceptarea lui Hristos. “Benji, l-a întrebat ea încet, ai vrea să-L primeşti pe Domnul Isus în inima ta?” Benji a clipit din ochii lui albaştri şi a răspuns cu seriozitate: “Nu. Nu cred că îmi doresc această responsabilitate”. Poate nu-ţi place răspunsul lui Benji, dar trebuie să-i admiri sinceritatea. El nu s-a gândit doar la răsplata uceniciei, el s-a gândit şi la responsabilitatea ce decurge de aici. Fratele Lawrence, un călugăr francez, a spus-o astfel: “să ne gândim adesea că singura noastră datorie în viaţa aceasta este să-l facem lui Dumnezeu pe plac”. Imaginează-ţi cum ar fi să te întrebi înainte de orice faptă, vorbă sau atitudine: “Este pe placul Domnului?” Cât de diferită ar fi viaţa ta? Ce impact ar avea deciziile taie asupra celor din jurul tău? Domnul Isus a spus: “oricine nu-şi poartă crucea, şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu”. Crucile nu erau făcute să trăieşti pe ele, ci să mori pe ele. în fiecare dimineaţă când îţi deschizi ochii, du-te la baie, uită-te în oglindă şi spune: “Astăzi ai fost chemat să mori faţă de propriile slăbiciuni, faţă de propriile interese şi faţă de promovarea de sine”. Tom Landry, antrenor la Dallas Cowboys, a spus odată: “Datoria unui antrenor este să-i determine pe oameni să facă ceea ce nu vor pentru a deveni ceea ce şi-au dorit dintotdeauna”. Şi asta este esenţa uceniciei. Mai mult, Domnul Isus a spus că dacă nu eşti dispus să faci lucrul acesta “nu poţi” fi ucenicul Lui.

Share