“TRESTIA SI FITILUL”

“Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă” (Matei 12:20)

Trestiile. Puţine lucruri sunt mai fragile decât o trestie ruptă. Pe vremeajui Hristos, copiii care se jucau pe marginea râului îşi făceau instrumente muzicale din trestie. Îi scoteau mijlocul şi făceau găuri în ea. După un timp erau rupte şi aruncate. Poate, cândva, stăteai în picioare semeţ şi puternic şi te hrăneai având rădăcinile bine înfipte în malul râului. Dar acum te ascunzi în “papură”, frânt de vorbe dureroase, de trădarea unui coleg, de propriul tău eşec sau de o religie prea aspră. Fitilurile. Nimic nu pare mai aproape de stingere decât un fitil care fumegă. Când feştila din lămpile primitive se termina, iar mucul scotea fum, era stins, aruncat ca nefolositor şi înlocuit. Ardeai tu cândva plin de credinţă, luminând calea pentru alţii până când vântul rece al criticii, al neiertării şi al spiritului de judecată te-a lăsat în întuneric? Să ne uităm în Biblie la câteva exemple şi să vedem ce au toţi aceşti oameni în comun: O femeie ce tremură în faţa unei mulţimi furioase care ameninţă să o ucidă cu pietre? O casă înconjurată de oameni şi un paralitic pe o targă; prietenii iui care nu renunţă până nu-l duc la Hristos? Un orb care strigă să-şi capete vederea şi ucenicii care îi spun să tacă? Cu toţii sunt nişte trestii rupte şi fitiluri fumegânde la care Domnul Isus nu a renunţat. Lumea crede că ştie ce să facă cu tine – să te rupă şi să te arunce! Dar nu şi Domnul Isus: “Nu va frânge o trestie ruptă, şi nici nu va stinge un fitil care fumegă”. Indiferent cât de departe te simţi astăzi nu eşti dincolo de harul lui Dumnezeu. Vino, El se va purta cu tine cu blândeţe. El te va face din nou întreg.

Share