Schimbarea inscripţiei funerare (1)

„Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“Psalmul 90.12

Chimistul şi industriaşul suedez Alfred Nobel (1833-1896) era un om renumit în anul 1888. Nu s-a căsătorit şi s-a dedicat studiului. În anul 1875 a inventat dinamita şi apoi alte explozive mult mai puternice. Lumea îi spunea „regele dinamită“. Într-o dimineaţă din anul 1888, Alfred Nobel luă ziarul şi îşi citi propriul necrolog care suna aşa: „Alfred Nobel, inventatorul dinamitei, a murit ieri. El este cel care a proiectat o procedură, care să omoare într-un război mai mulţi oameni decât au murit în celelalte războaie. Alfred Nobel a murit foarte bogat!“ Din greşeală, jurnalistul îl confundase pe Alfred cu fratele său mai mare, care decedase cu adevărat. Dar citind necrologul defăimător, Alfred Nobel s-a trezit ca dintr-un vis urât. Omenirea avea să-l comemoreze ca pe „îngerul morţii“, ca cel care a fabricat moartea omenirii. O asemenea comemorare era îngrozitoare.
În ziua aceea în mintea lui Nobel a încolţit un gând. Nobel şi-a făcut un plan, şi anume să lase prin testament imensele sale bogăţii pentru un fond de premii pentru cele mai remarcabile opere care să întărească pacea pe pământ. Aşa a apărut premiul Nobel, râvnit de mulţi bărbaţi şi femei, care se decernează de parlamentul norvegian şi Banca Naţională a Suediei.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *