Să nu vi se tulbure inima!

„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.“ Ioan 14.27

În ce împrejurare se găseau ucenicii când Domnul le-a spus: „Să nu vi se tulbure inima“? Domnul mergea la moarte. Venise ceasul să plece din lumea aceasta. Îşi terminase lucrarea. Cum se vor purta oamenii cu El? Îl vor batjocori, Îl vor bate cu biciul, Îl vor face să sufere, Îl vor dispreţui, Îl vor răstigni. În loc să Se tulbure, Isus, deşi mergea la moarte, Şi-a încurajat ucenicii.
Domnul a fost nevoit să-i îmbărbăteze şi să-i facă să se uite nu la împrejurările morţii Lui, ci la ceea ce era dincolo de această moarte, adică la bucuria care-i stătea înainte şi care-i va da putere să treacă biruitor prin moarte. Domnul le-a îndreptat privirile spre casa Tatălui ceresc, spre casa cu temelii tari a cărui Arhitect şi Ziditor este Însuşi Dumnezeu. Aşadar, Domnul Isus le-a vorbit preaiubiţilor Săi despre două lucruri strâns legate între ele: credinţă şi casa Tatălui.
Într-o lume instabilă avem nevoie să auzim mereu glasul Mântuitorului: „Să nu vi se tulbure inima!“ Aceasta aduce linişte în toate furtunile vieţii noastre. Fără liniştea credinţei nu putem înainta prin greutăţile vieţii zilnice. Numai prezenţa Mântuitorului în viaţa noastră ne dăruieşte liniştea după care suspinăm deseori.

 

 

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *