Sa luam aminte (3)

“Să moară Abner cum moare un mişel” (2 Samuel 3:33)

La nebunul absolut. Abner a ucis un om pe nume Asael, a cărui frate era loab, generalul de armată a regelui David. Aşa că loab s-a dus să-l omoare pe Abner. Tragedia acestei povestiri este că Abner se afla în apropiere de Hebron, una din cele şase cetăţi de scăpare. Dar în loc să fugă în acea cetate şi să se bucure de protecţie, el l-a lăsat pe vrăjmaş să-l prindă în afara porţilor oraşului şi să-l omoare. “Au îngropat pe Abner la Hebron. Împăratul a ridicat glasul, şi a plâns …şi a zis: “Să moară Abner cum moare un mişel?” (v. 32-33). Abner a fost nebunul absolut. De ce? Pentru că spre deosebire de nebunul ateu care nu a crezut în Dumnezeu sau de nebunul ambiţios care nu a avut timp pentru Dumnezeu, el a ştiut ce trebuie să facă – dar nu a făcut aşa. Nu a avut de trecut râuri sau munţi şi nu a trebuit să plătească vreun preţ. Porţile Hebronului erau deschise; tot ce trebuia să facă era să intre şi să stea acolo. Imaginează-ţi că primeşti un pliant de evanghelizare cu aceste cuvinte pe copertă: “Ce trebuie să fac ca să fiu pierdut?” iar apoi, deschizându-l, să descoperi că pagina e – goală. Nu trebuie să faci nimic pentru a fi pierdut! Dar trebuie să faci ceva ca să fi salvat: “Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit” (Faptele Apostolilor 16:31).

Când Măria l-a dus la Templu pe pruncul Isus, un preot bătrân, pe nume Simeon l-a luat în braţe şi a spus: “Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne … Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor” (Luca 2:25-32). Pentru a fi în regulă când trebuie să mori tu ai nevoie să te întâlneşti cu Hristos, să-L iei în braţe şi să-L recunoşti ca Domn şi Mântuitor. De ce nu faci lucrul acesta astăzi?

Share