Sa luam aminte (1)

“Nebunul zice în inima lui: “Nu este Dumnezeul” (Psalmul 14:1)

La nebunul ateu. Se spune că “ateul nu-L poate găsi pe Dumnezeu din acelaşi motiv pentru care hoţul nu-l poate găsi pe poliţist”. Câteodată, la rădăcina ateismului se află mândria. Fără Dumnezeu, devii propriul tău Dumnezeu, ceea ce înseamnă că nu există o putere mai mare decât tine însuţi! Dar Dumnezeul Bibliei Işi dovedeşte existenţa în trei moduri: 1) Prin creaţie. Mulţi din cei ce se află astăzi în închisoare nu au fost prinşi la locul faptei şi nimeni nu a fost de fapt martor la acea faptă. Ce a dovedit că ei au fost făptaşii? Amprentele! ADN-ul! Creaţia poartă în ea amprentele şi ADN-ul lui Dumnezeu. “Ridicaţi-vă ochii în sus, şi priviţi! Cine a făcut aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în şir, oştirea lor? El le cheamă pe toate pe nume” (Isaia 40:26). 2) La Calvar. În creaţie se vede puterea lui Dumnezeu, la cruce se vede dragostea lui Dumnezeu pentru noi. în creaţie vedem mâna Lui, la cruce vedem inima Lui. 3) Prin conştiinţă. “Neamurile … care n-au o lege … dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele” (Romani 2:14-15). Conştiinţa e ca şi cum ai avea o Biblie în suflet; nimeni nu s-a născut fără ea. Voltaire, ateul francez, a spus: “A fost nevoie de doisprezece pescari pentru a zidi creştinismul. Eu voi arăta lumii că un singur francez îl poate distruge”. După ce a murit Voltaire, casa în care a trăit el a devenit cel mai important centru de distribuire a Bibliei din Europa. Concluzie: Voltaire a murit; Dumnezeul nostru trăieşte! Ateismul este cel mai mare joc de noroc. Dar dacă există un Dumnezeu şi într-o zi vei sta înaintea Lui?

Share