Recunoştinţa

„Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”       Luca 6.31

             Scriitorul latin Aulus Gellius din se­colul al ll-lea ne spune despre un oare­care Androcles, sclav al unui consul roman, că a fost pedepsit de stăpânul său să lupte cu fiarele sălbatice în Circus Maximus din Roma. Spre uimirea tuturor, un leu căruia i s-a dat drumul, în loc să-l atace, l-a privit, a venit liniştit lângă el, i-a lins mâinile, apoi s-a aşezat la picioarele lui. Atunci, sclavul a explicat că în urmă cu câţiva ani, în timp ce fugise în Africa de la un alt stă­pân al său, s-a ascuns într-o peşteră, unde a dat peste un leu puternic, care era culcat acolo. Leul gemea şi arăta o labă care era umflată din pricina unei ţăndări ce i se înfipse în picior. Androcles s-a apropiat şi i-a scos ţandăra. Leul, vindecându-se, ulterior, a fost prins şi adus la Roma. Dar nici după ani de zile, leul nu l-a uitat pe binefăcătorul său.             Împăratul auzind aceas­tă istorisire l-a eliberat pe Androcles.

            Într-o vreme lipsită de recunoştinţă, oamenii, ca făp­turi superioare faţă de animale, ar putea învăţa mult din întâmplarea de astăzi. Păcatul i-a dus pe oameni în starea nenorocită de a nu mai fi recunoscători nici faţă de Dumnezeu, nici unii faţă de alţii.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *