Răsplătire (2)

Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.Coloseni 3.17


Nu ştim dacă femeia din istorisirea de ieri a făcut fapta ei bună dintr-un spirit umanitar, sau cu dorinţa ca prin fapte bune să fie plăcută lui Dumnezeu, sau a făcut-o în Numele Mântuitorului. În ziua judecăţii divine se va arăta ce a inspirat-o pe această femeie.
Faptele bune sunt de folos pentru oameni şi ei ne pot răsplăti efortul prin aplauze, diplome, aprecieri. Pentru ca o faptă bună să-şi primească dreapta răsplătire din partea lui Dumnezeu, ea trebuie făcută în perimetrul credinţei. Numai o persoană care Îl are pe Isus ca Mântuitor al său personal, poate face o faptă bună în Numele Său. O astfel de persoană va auzi vocea Mântuitorului, spunând: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut“ (Matei 25.40).
Sunt persoane care fac fapte bune în speranţa că ar putea contribui la mântuirea sufletului lor, Dumnezeu fiindu-le dator să-i răsplătească. Dumnezeu este suveran şi El nu datorează nimănui nimic: „Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile…“ (Romani 11.35).
Să reţinem: Orice faptă bună făcută în Numele Domnului Isus îşi va primi dreapta răsplătire.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *