Pedeapsa

„Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată.“Proverbe 13.24


De curând am citit o povestire care subliniază adevărul acestui verset.
Un om a comis o infracţiune. Conform legii acelei ţări, a fost condamnat la moartea prin spânzurare. A sosit şi ziua în care nefericitul urma să fie spânzurat. Când aştepta să se îndeplinească sentinţa, a fost întrebat dacă mai are vreo dorinţă. El a cerut să i se permită să o sărute pe mama lui. Mama a fost condusă la el. Atunci omul s-a aplecat spre ea, parcă ar fi vrut să o sărute pe obraz. Spre uimirea tuturor, el a muşcat-o însă de ureche. Şocată, mama l-a întrebat pe fiul ei de ce a făcut aceasta. El a răspuns: „Mamă, eu mor acum din cauza ta. Când eram un mic băiat, am început să fur. Ţi-am arătat ce luasem. Dar în loc să mă obligi să restitui ceea ce furasem, mi-ai permis să le păstrez. Tu m-ai susţinut în facerea răului, în loc să mă pedepseşti. Acum trebuie să mor pentru infracţiunea mea.“
Mulţi părinţi se miră de faptul că de multe ori copiii lor ajung pe căi greşite. Dar au luat atitudine faţă de răul, nedreptatea, păcatul săvârşit? L-au judecat mai întâi în viaţa lor şi l-au evitat, şi apoi l-au pedepsit corespunzător în viaţa copiilor lor? Să nu fim niciodată indiferenţi sau toleranţi faţă de rău, nici în viaţa noastră, nici în viaţa copiilor noştri!

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *