Numele ISUS

Toți cei care avem privilegiul de a fi părinți, cunoaștem că anterior evenimentului nașterii
unui copil, una dintre cele mai solicitante îndeletniciri este aceea de a găsi un nume adecvat pentru copilul respectiv. Trec rapid peste inflația de nume exotice cu care, mai ales pe parcursul ultimilor ani, românii au găsit de cuviință să își catadicsească copiii, pentru că în cele din urmă, din perspectivă stilistică gusturile nu se discută. Dar e important să ne reamintim că alegerea numelui unui copil este extrem de importantă.

Tocmai de aceea, în vechime, numele copiilor erau alese pe baza unor asocieri sau relaționări foarte evidente. Astfel, pe paginile Bibliei descoperim un personaj celebru, al cărui nume complet era Simon bar Iona, adică Simon fiul lui Iona(viitorul apostol Petru), fiindcă o practică curentă atunci, continuată și astăzi, mai ales în țările anglo-saxone era aceea de a asocia numele copilului de numele unuia dintre părinți. Un tipic asemănător poate fi observată și în cazul românilor, cu precădere al celor din nord-estul țării, unde vom întâlni frecvent nume precum Amariei sau Aileniei ori Aioanei, ș.a.

În ceea ce îi privește pe evrei, cel puțin în vechime, aceștia alegeau pentru copiii lor
nume care să conțină o semnificație și un mesaj vizibil atât pentru familie cât și pentru comunitate. Prin urmare, ori decâte ori citim un nume biblic, nu trebuie să uităm că în spatele său se află o semnificație, un mesaj și o istorie specifică și cu siguranță că în spatele numelui pe care l-a purtat Mântuitorul nostru există un mesaj special și o istorie specială. E important să realizăm că atunci când l-a înveșmântat pe Fiul Său în trup uman, Dumnezeu nu a lăsat nimic la voia întâmplării, nici timpul („împlinirea vremii”), nici locul (Betleemul), nici familia (din linia genealogică a lui David) și nici Numele pe care El l-a purtat. Textul sacru relatează că îngerul care l-a înștiințat pe Iosif cu privire la
nașterea lui Mesia, i-a spus acestuia: „ea (Maria) va naște un Fiu și-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale”(Matei 1:21). Numele Isus este un Nume atât de îndrăgit, este un nume de care toți cei care clamăm că aparținem creștinătății, ne simțim atât de atașați (în Numele Lui ne strângem, prin intermediul acestui Nume rugăciunile noastre ajung la tronul Tatălui, în Numele acesta aflăm mântuire, ș.a.); este de departe cel mai iubit, dar și cel mai utilizat dintre numele pe care le-a purtat Mântuitorul nostru. De exemplu, din câte cunoaștem nici unul dintre ucenicii ori apropiații Săi nu L-au apelat folosind numele Emanuel, în vreme ce Numele Isus e folosit de nouă sute de ori pe paginile Noului Testament ( de două sute cincizeci de ori doar în Evanhelia scrisă de Ioan-„ucenicul pe care Îl iubea Isus”).

Revenind la Numele Isus, trebuie spus că acesta e un Nume simplu. Doar patru litere și două silabe compun numele a cărui sonoritate este la fel de melodioasă și clară în toate limbile cunoscute: Iesous(greaca), Iesus (latină), Jesu(spaniolă), Gesu(italiană), Jesus(franceză). Alminteri, primul nume al Mântuitorului pe care îl învață copiii este tocmai Isus și cineva chiar remarca în sensul acesta că la vârsta copilăriei, a a adolescenței și chiar a tinereții timpurii, utizăm foarte mult în rugăciunile și în rostirile noastre Numele Isus. Numai că pe măsură ce înaintăm în vârstă și devenim tot mai întortochiați și mai sofisticați, acest Nume aproape că dispare din vocabularul nostru.

Un Nume simplu și totuși un Nume atât de semnificativ. Isus este traducerea în limba
greacă a numelui ebraic Iosua, care înseamnă Domnul mântuiește sau pur și simplu Mântuitor. O semnificație atât de fidelă scopului pentru care El a venit în lumea noastră, așa cum spune și versul colindului: „să se nască și să crească, să ne mântuiască.”

Dar Numele Isus este și un Nume slăvit. Peste două miliarde de oameni, care cel puțin formal se declară creștini se pleacă astăzi înaintea acestui Nume. Și chiar mai mult decât atât, în cel de-al doilea capitol al epistolei adresate Filipenilor, apostolul Pavel vorbește despre un moment plasat în viitor, în care „în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ și orice limbă să mărturisescă spere slava lui Dumnezeu Tatăl că Isus Hristos este Domnul”(Filipeni 2:10).

În sfârșit, Isus este și un Nume singular. Astfel că în vremuri marcate de sincretism ori
pluralism religios, este atât de important să le reamintim copiilor și tuturor contemporanilor noștri, ceea ce Apostolul Petru proclama fără ezitare în urmă cu două milenii, cum că „în nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiți” (Fapte 4:12). E drept că pornind tocmai de la afirmarea aceastei exlusivitați a mântuirii dobândite doar prin Domnul Isus, creștinii au fost acuzați de-a lungul timpului de radicalism și chiar de aroganță, dar noi nu facem altceva decât să repetăm ceea ce Dumnezeu afirmă pe paginile Sfintei Scripturi.

Așadar, acum când suntem în pragul Sărbătorii Nașterii Sale, nu uitați dragi creștini să Îi
invocați Numele, nu ezitați să Îl strigați pe Nume și nu uitați că trebuie să ne raportăm la El cu respect și reverență, spunându-I Domnul Isus, întrucât „Dumnezeu a făcut Domn și Hristos pe Acest Isus…” (Fapte 2:36). Sărbători Fericite cu Domnul Isus!

Adrian Neiconi

Share