NU MAI AŞTEPTA CONDIŢII PERFECTE (3)

“Ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut” (Evrei 11:27)

Există o legătură strânsă între acţiunea noastră spre îndeplinirea unui vis şi resursele necesare de care avem nevoie. Adeseori noi ne dorim să vedem resursele sau să le avem în mână, înainte de a începe să înaintăm. Când facem lucrul acesta, nu avem nici resursele, nici înaintarea. Trebuie să fim ca melcul care a început să se caţere pe un măr într-o zi friguroasă de februarie. În înaintarea lui milimetrică, un vierme şi-a scos capul afară dintr-o gaură din scoarţa copacului şi a spus: “îţi iroseşti energia. Nu este nici măcar un măr în pom”. Melcul a continuat să urce şi a răspuns: “Nu, dar vor fi când voi ajunge eu sus”! De multe ori în Scriptură, Dumnezeu a trimis oameni cu puţine resurse sau resurse nepotrivite. Dar când au ajuns la locul unde Dumnezeu dorea ca ei să fie, resursele necesare pentru a face acea slujbă îi aşteptau acolo. Viziunea nu vine după resurse, ci invers. Mai întâi avem un vis, apoi trebuie să mergem spre el. Atunci – şi doar atunci – urmează oamenii şi resursele. Apoi planul pe care ni l-a dat Dumnezeu începe să prindă contur. Un om înţelept a spus cândva: “Efortul îşi primeşte răsplata după ce o persoană refuză să renunţe”. Oamenii care reuşesc “văd” ceea ce alţii nu văd. E ceea ce-i face să meargă înainte. “Prin credinţă a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; pentru că a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut”.

Share