Ispitirea (2)

 „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat toate împărăţiile pământului… dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.Luca 4.5-7


Deoarece nu a obţinut nimic de la Isus în prima ispitire, diavolul a încercat cu altă ispită. Această ispită cuprinde în ea umblarea după slava împărăţiilor lumii. Aici diavolul oferea lui Isus ceea ce oricum a primit de la Tatăl Său ca urmare a ascultării Sale până la moartea pe cruce, prin care diavolul a fost biruit. Isus nu a acceptat să primească slava de la diavolul şi nici să-i aducă închinare. Şi aici Cuvântul lui Dumnezeu permite să-l aducă pe împotrivitor la tăcere. În loc de a recunoaşte autoritatea diavolului, Isus o recunoaşte pe cea a Cuvântului scris.
După această nereuşită, diavolul a încercat un al treilea mijloc, folosind şi el Cuvântul. Pasajul pe care l-a citat, este din Psalmul 91.11,12. Pasajul citat vorbeşte despre încrederea pe care El o avea în ocrotirea lui Dumnezeu. Pentru Isus era de ajuns să ştie că acest Cuvânt era scris, căci Se bizuia pe Dumnezeu pentru momentul în care ar fi avut nevoie de ajutorul Lui. Nu era nevoie ca Isus să acţioneze din proprie iniţiativă sau la ispitirea vrăjmaşului. De aceea Isus i-a răspuns diavolului: „Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.“

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *