ÎNCERCĂRILE

“Să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări” (lacov 1:2)

lacov scrie: “să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare … ca să fiţi desăvârşiţi, întregi” (v. 2-4). Petrii scrie: “nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi” (1 Petru 4:12). Încercările sunt funia comună care ne uneşte. Când ai scăpat de una, există şanse ca alta să fie pe drum. De aceea lacov nu a spus “dacă”, ci “când treceţi prin … încercări”. Să remarcăm: 1) încercările vin în categorii diferite. Ele pot fi fizice, emoţionale, financiare şi relaţionale; nu e un obiect cu mărime universală care se potriveşte tuturor. Unele sunt şocante, cum ar fi pierderea neaşteptată a cuiva drag; altele sunt mai lungi, cum ar un divorţ dur sau o boală prelungită. Unele se manifestă în public, în timp ce altele se petrec în propriul tău iad privat. Unele se datorează propriilor tale greşeli, altele se datorează greşelilor altora; altele nu au nimic de-a face cu slăbiciunile omeneşti. 2) încercările ne testează credinţa. Ele ne readuc ta lucrurile de bază şi ne reamintesc ce priorităţi trebuie să avem. Un învăţător biblic spune: “în timpul încercărilor intense, mă reîntorc la lucrurile în care cred cu adevărat… lucruri elementare cum ar fi rugăciunea şi dependenţa … liniştea şi faptul de a aştepta răspuns de Sa Dumnezeu. încercările ne obligă să ne întoarcem la temelia credinţei pe care se aşează fundamentul nostru, iar asta devine un proces de curăţire care este necesar”. 3) încercările ne maturizează. Când suferim, există tendinţa de a căuta o cale de scăpare liniştită. Nu fă asta. încercările au menirea de a ne face “întregi”. Lăsându-le să-şi facă datoria, ajungem să ne întărim.

 

Share