DESCOPERIRILE INIMII

“Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!” (Psalmul 139:2))

Caracterul nostru nu se dezvăluie numai prin faptele noastre, ci şi prin reacţii. Faptele pot fi plănuite, dar reacţiile sunt spontane. Ele ne dau un indiciu despre ce se află cu adevărat în inima noastră. În acel moment ne putem uita la lucrul acela şi ne putem confrunta cu el. Care dintre noi ar fi gata să recunoască că uneori este lacom, plin de pofte, dominator sau nesigur? Sau revoltat faţă de binecuvântarea lui Dumnezeu care este evidentă în vieţile altora? Când psalmistul s-a rugat: ‘”Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gândurile!” el l-a invitat de fapt pe Dumnezeu să creeze circumstanţele care să scoată la suprafaţă tot “gunoiul” de pe fundul lacului subconştientului lui, ascuns de priviri – nu numai de ochii celorlalţi oameni, dar şi de proprii lui ochi. Pavel le scrie credincioşilor dinGalatiaşi spune: “Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Hristos chip în voi!” (Galateni 4:19). Să remarcăm cuvintele “până ce va lua Hristos chip în voi”. Aceasta necesită o conştiinţă resensibilizată şi o voinţă redirecţionată. În timpul domniei lui Oliver Cromwell, guvernul englez stătea prost cu argintul necesar fabricării monedelor. Cromwell a trimis oameni în catedrale să facă rost de el. Aceştia au raportat că singurul argint pe care l-au putut găsi se află în statuile sfinţilor ce stau în colţurile catedralelor. Cromwell a trimis vorbă şi le-a spus: “Foarte bine; să topim sfinţii şi să-i punem în circulaţie”. De asta avem nevoie, nu-i aşa? Să fim topiţi de Dumnezeu, umpluţi de Duhul Sfânt şi puşi în circulaţie.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *