DESĂVÂRŞIT PRIN SUFERINŢĂ (2)

“Dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta” (Matei 26:39)

Uneori, în cercurile creştine, când cineva suferă, dăm vina pe păcate ascunse. În acest fel credem că nouă nu ni se poate întâmpla pentru că noi nu ne facem vinovaţi de această problemă, nu? Este un punct de vedere sensibil dat fiind faptul că Domnul Isus, Fiul neprihănit al lui Dumnezeu a experimentat suferinţa! în Ghetsimani, El nu s-a ridicat să ceară cu curaj suferinţă Nu, El “a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: “Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”. Domnul Isus a luat asupra Lui durerea şi ne-a arătat cum să-L glorificăm pe Dumnezeu prin ea. Un autor creştin a remarcat: “Dumnezeu nu ne-a promis niciodată că locuinţele noastre vor fi ocolite de tornade în drum spre casele păgânilor şi că microbii vor fugi din trupurile creştinilor. Nu suntem scutiţi de tragediile lumii acesteia, la fel cum nici Domnul nu a fost scutit. De fapt, Petru şi-a atras cea mai mare mustrare când a protestat împotriva necesităţii suferinţei lui Hristos . Domnul Isus a spus: “înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.” … “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze … oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga” (Matei 16:23-25). Dumnezeu a luat cel mai rău lucru care se putea întâmpla – executarea Fiului Său nevinovat – şi l-a transformat în victoria finală asupra morţii. El a transformat planul celui rău în serviciul binelui … “prin rănile Lui suntem tămăduiţi” (Isaia 53:5) şi prin slăbiciunea Lui noi devenim puternici”.

Share