DESĂVÂRŞIT PRIN SUFERINŢĂ (1)

“[Dumnezeu]… să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii” (Evrei 2:10)

Nici unul dintre noi nu a experimentat ceea ce a îndurat Domnul Isus pe cruce şi totuşi fugim de suferinţă. Pierderea unui loc de muncă, o boală incurabilă, un divorţ dureros – nici unul dintre noi nu scapă. Chiar şi Isus “a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5:8). Suferinţa este o experienţă prin care înveţi ceva. Biblia spune: “[Dumnezeu] … să desăvârşească, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii”. Philip Yancey scrie: “Dumnezeu a înţeles durerea fizică, concepând sistemul nervos care o duce la creier… Dar un Duh a simţit vreodată durerea fizică? Nu, până la întrupare. în treizeci şi trei de ani de trăire pe pământ, Domnul Isus a învăţat despre certurile în familie, despre respingerea socială, despre abuzul verbal şi despre trădare. Şi a învăţat şi despre durere. Cum te simţi când un acuzator îşi lasă amprentele degetelor pline de sânge pe faţa ta, când un bici de fier îţi brăzdează muşchii, tendoanele şi pielea? Pe pământ, Dumnezeu a învăţat toate aceste lucruri. Şi datorită Domnului Isus, Dumnezeu ne aude suspinele în mod diferit. Autorul cărţii Evrei s-a mirat că indiferent prin ce am trece, Dumnezeu a trecut şi El pe acolo: “Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Noi avem un Mare Preot care a absolvit şcoala suferinţei şi “poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi el este cuprins de slăbiciune” (Evrei 5:2). Nu mai trebuie să strigăm în gol: “Doamne, mă auzi?” Prin faptul că a venit alături de noi pe pământ, Isus a adus o dovadă vizibilă, a faptului că Dumnezeu ne aude suspinele şi … suspină alături de noi”. Ce confort!

Share