DE CE E IMPORTANT SĂ-I IUBIM PE CEILALŢI

“Oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu” (I loan 4:7)

Recent, un băiat de 12 ani din Fort Lauderdale, Florida, şi-a luat viata. De ce? Pentru că ziua următoare trebuia să fie prima zi la o şcoală nouă, era supraponderal şi era înspăimântat de tachinările celorlalţi copii. Puţine lucruri sunt mai dureroase decât ruşinea. Una din cele mai mari fapte de bunătate pe care o putem arăta altora este să le îndepărtăm sentimentul de falsă ruşine prin dragoste şi acceptare. Când ucenicii au întâlnit un om ce era orb din naştere, L-au întrebat pe Domnul Isus: “cine a păcătuit: omul acesta sau părinţii lui” (loan 9:2). Pe ei nu i-a interesat că omul acela avea nevoie de ajutor sau că şi-a petrecut viata în întuneric. Nu, ei au început să discute despre slăbiciunile lui – chiar de fată cu el! E mai uşor să-i etichetezi pe oameni decât să-i iubeşti. Noi punem etichete lucrurilor deoarece credem că ştim ce conţin şi îi etichetăm pe oameni din acelaşi motiv. Mai bine dezbatem problema homosexualităţii decât să ne împrietenim cu un homosexual, mai bine condamnăm divorţul decât să ajutăm victimele lui, mai bine ne certăm cu privire la avort decât să susţinem un orfelinat sau mai bine ne luăm de serviciile sociale decât să-i ajutăm pe săraci. Domnul Isus nu l-a văzut pe acel orb ca pe o victimă a sortii, ci ca pe o oportunitate ce aştepta să se întâmple. El le-a spus ucenicilor Săi: “N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinţii lui; ci s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările iui Dumnezeu” (loan 9:3). Dacă nu-i iubeşti pe oameni, nu-L iubeşti pe Dumnezeu; de fapt nici nu-L cunoşti! Trebuie să te rogi: “Doamne, adu-mi aminte astăzi că cel mai mare dar pe care-l pot dărui altora este dragostea Ta”. Când devii serios şi începi să te rogi astfel, oamenii se vor deschide spre ajutorul şi spre vindecarea lui Dumnezeu.

Share