CUM SĂ FII CĂSĂTORIT DAR ŞI FERICIT (3)

“Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti…” (Eclesiastul 9:9)

Mulţumirea este cheia unei căsnicii fericite. Când suntem întrebaţi ce ne face mulţumiţi în căsnicie, inevitabil indicăm spre lucruri pe care le fac partenerii noştrii sau spre caracteristicile lor care ne sunt pe plac. Când suntem întrebaţi ce ne face nemulţumiţi, arătăm spre ceea ce fac ei sau spre ceea ce sunt ei şi care nu ne fac plăcere. Ne concentrăm asupra lucrurilor bune sau rele în ceea ce-i priveşte şi a ceea ce ne face fericiţi sau nefericiţi. Dar mulţumirea este o chestiune lăuntrică! Este modul nostru de a reacţiona vizavi de ceilalţi. Atitudinea noastră este adevărata problemă. Problema nu este ce vedem sau auzim ci cum vedem şi auzim. “Ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind” (Eclesiastul 1:8). Ochiul şi urechea – percepţiile noastre – sunt vinovaţii. De aceea Dumnezeu spune: “Mulţumiţi-vă cu ce aveţi” (Evrei 13:5). Trebuie să alegem să vedem lucrurile diferit, într-un fel care nu ne face nefericiţi. Frâiele sunt în mâinile noastre, nu în ale partenerului nostru! Mulţumirea este o alegere. “M-am deprins să fiu mulţumit” (Fiiipeni 4:11). Ne deprindem cu mulţumirea gândindu-ne şi întrebându-l pe Dumnezeu cum doreşte să folosim provocările şi lipsurile noastre pentru creşterea noastră şi a partenerului nostru şi – aducându-ne aminte de sfatul Emei Bombeck – “De obicei iarba pare mai grasă în ograda vecinului.” Benjamin Franklin a spus despre căsnicie: “Fii cu ochii larg deschişi înainte şi pe jumătate închişi după”. În ultimul rând, ne putem deprinde cu mulţumirea rugându-ne pentru curajul de a schimba ceea ce putem (mai ales propria noastră atitudine), pentru harul de a accepta ceea ce nu putem (majoritatea lucrurilor pot fi acceptate când nu încetăm să le mai urâm) şi pentru înţelepciunea de a ştii să deosebim bine lucrurile.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *