CREDINŢĂ SI FANTEZIE (1)

“Ei… spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului” (Ieremta 23:l6)

Multor oameni ii s-au vândut “gogoşi ” când vine vorba despre vise. Zicătoarea: “ce crezi poţi să împlineşti” nu este adevărată. Cam toţi copiii visează să poată zbura ca păsările, dar asta nu se va întâmpla, oricât de mult şi-ar imagina. Te-ai uitat vreodată la emisiunea “Români au talent ” în care unii participanţi nu au nici o idee despre abilitatea lor. Ei cântă fals, ţipă, mugesc şi răcnesc. Iar când juriul le spune că nu sunt suficient de buni, aceste staruri în devenire se înfurie şi spun: “E doar părerea dumneavoastră. Eu sunt extraordinar”. Cu toţii trebuie să ne facem un bilanţ al realităţii. Credinţa nu este fantezie. Nu e vorba de minte împotriva materiei. Nu înseamnă să gândeşti ca la loterie. Cei ce gândesc în felul acesta cred că dacă din întâmplare apar la locul potrivit şi la momentul potrivit şi fac conexiunile potrivite, atunci pac, fantezia lor devine realitate! Nu ar fi bine dacă ar fi atât de simplu? Dar nu e aşa. Ralph Waldo Emerson a remarcat: “Oamenii superficiali cred în noroc … oamenii puternici cred în cauză şi efect”. Când Dumnezeu îţi dă un vis, ai nevoie de credinţă ca să-l împlineşti. Deci întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui este: “Visul meu vine de la Dumnezeu ?” Când este aşa, vei avea darurile şi talentele necesare ca să-l împlineşti. Şi ceea ce-ţi lipseşte, Dumnezeu îţi va oferi prin relaţii şi resurse suplimentare. Problema cu urmărirea unei fantezii este că în tot acest timp, tu nu împlineşti visul pe care ti l-a dat Dumnezeu pentru viata ta.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *