Ce este mândria?

„ …Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.“ Iacov 4.6


Mândria este îndumnezeirea eului omului. Cel mândru are o părere înaltă despre sine. El îşi atribuie dreptul la cinstea care aparţine lui Dumnezeu şi numai Lui. Acesta a fost păcatul lui Nebucadneţar, păcat care l-a coborât la nivelul animalelor. Valetul celui din urmă împărat al Germaniei spunea despre stăpânul său: „Dorea să fie centrul oricărei probleme. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut să fie în locul copilaşului; cu ocazia unei căsătorii, în locul miresei şi cu prilejul unei înmormântări, în locul defunctului.“
Mândria este caracterizată prin spiritul de independenţă faţă de Dumnezeu. Acesta a fost păcatul lui Adam. Adam şi soţia sa, în loc să fie dependenţi de Dumnezeu, au dorit să fie ca El. Astfel, cel dintâi om a dus întreaga omenire la pierzare. Mândria nu suferă sentimentul de a fi îndatorată nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de oameni. Mândria este o nesocotire a altora: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni… sau chiar ca vameşul acesta“ – iată vorbirea multor semeni! Mândria îi trece pe ceilalţi muritori pe cel din urmă loc. Cel mândru se foloseşte de aproapele său ca de o pânză, pe care să-şi proiecteze propria sa imagine, propria sa personalitate. Mândria este marele obstacol al oamenilor, ca să vină la Mântuitorul sufletelor.

Share

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *