Betania – O familie de prieteni

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru Darul lui nespus de mare!”

2 Corinteni 9.15

Darul lui Dumnezeu

            Doi tineri creştini şi-au propus să caute în Biblie toate darurile lui Dumnezeu. Au găsit 530 daruri sau cadouri. Le-au notat pe o listă care avea trei coloane şi lista era de doi metri lungime.

            Orice cunoscător al Bibliei, dacă se întreabă care este cel mai mare şi cel mai bun dar al lui Dumnezeu, se gândeşte în mod sigur la frumosul verset din Ioan 3.16: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Prin ISUS HRISTOS, Darul cel mare al lui Dumnezeu, ne vin toate celelalte multe daruri şi cadouri. Citim în Biblie că „pla­ta păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”.

            Întrebările care se pun oricărui cititor sunt: Ai mulţu­mit vreodată din inimă lui Dumnezeu pentru acest Dar al Său nespus de mare? Ce înseamnă Darul lui Dumne­zeu pentru tine personal? Dacă primeşti cu mulţumire acest Dar, atunci arăţi Celui care dăruieşte că ai luat în în posesie Darul şi îl priveşti ca proprietate a ta. Şi toc­mai aceasta doreşte Dumnezeu. Dacă primim Darul lui Dumnezeu, vom fi fericiţi toată viaţa.

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui prea-înalt şi se odihneşte la umbra Ce­lui Atotputernic, zice despre Dom­nul: «El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»”  Psalm 91.1-2

Ocrotit de Biblie

            La începutul secolului al XlX-lea, pe când Germania suspina sub dominaţia francezilor, un tânăr a vrut să treacă din Schleswig, care pe atunci aparţinea Dane­marcei, în alt oraş. Ajuns la graniţă, a fost bănuit că fa­ce spionaj şi astfel a fost condamnat la moarte. Gene­ralul francez, dorind să-l mai vadă pe condamnat înain­te de execuţie, l-a chemat în cabinetul său şi a dat or­din să i se percheziţioneze bagajele. Tânărul negustor, pentru a uşura cercetarea, a predat o listă cu toate obiectele din bagaje, în capul căreia se găsea Biblia. „Dumneata ai o Biblie?” a întrebat generalul. „Da”, a fost răspunsul negustorului. „Arată-mi-o!” Negusto­rul, fără să stea pe gânduri a deschis geamantanul şi a predat generalului Biblia. „Eşti liber”, i-a zis generalul, „un spion nu poartă Biblie la el.”

            Sperăm că tânărul negustor nu a purtat Biblia cu el ca un talisman, ci a cercetat-o mereu. Credinţa în Dumnezeu – Autorul Bibliei – ne scapă de încercări şi nu purtarea unor obiecte sau cărţi- De aceea, cititorule, pune-ţi încrederea în Dumnezeu: El este locul tău de scăpare!

„ …printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii… “  1 Corinteni 1.26, 27

Faraday

            Printre marile genii ale secolului al XIX-lea se numără şi fizicianul Michael Faraday. A crescut în condiţii sărace, ca fiu al unui fierar; deja de timpuriu a intrat ca ucenic într-o legătorie de cărţi. Aici, în timpul liber, a avut posibilita­tea să studieze cele mai renumite lucrări ştiinţifice din timpul său şi astfel să-şi însuşească o cultură care i-a de­terminat ulterior cariera sa ştiinţifică. În anul 1813 a in­trat ca ajutor în laboratorul renumitului chimist Humphry Davy. Acesta a fost începutul carierei sale strălucite. Descoperirile ştiinţifice ale lui Faraday sunt atât de nu­meroase, încât este imposibil să le enumerăm pe toate în acest cadru. Ele formează baza multor descoperiri tehni­ce din epoca modernă. Dar în ciuda cunoştinţelor sale deosebite, el a rămas mereu modest şi nu s-a ruşinat să recunoască în faţa lumii că este un creştin. La scurt timp înainte de moartea sa, unul din admiratorii săi l-a întrebat: „Care sunt presupunerile dumneavoastră în acest ceas?” El a răspuns liniştit:     „Presupuneri? Nu am niciuna. Nu-mi odihnesc capul pe presupuneri. Ştiu în cine am crezut şi sunt convins că Dumnezeu este atotputernic să-mi păzească până în ziua arătării lui Hristos partea care îmi revine prin har.”

„Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri.”  1 Petru 1.18

Pregătit pentru ultima călătorie?

            La cele mai multe popoare, ritualul de înmormântare avea o mare însemnătate. Multe morminte dovedesc acest lucru. La picioarele celui decedat se găseau lu­cruri care i-au fost încredinţate, alimente pentru „su­pravieţuire” şi daruri pentru îmblânzirea zeilor.

            Dar ştiţi că şi în zilele noastre s-au păstrat astfel de obiceiuri în ţările creştine? În multe sate din Dalmaţia este obiceiul de a pune în sicriu o haină pentru cel de­cedat, o monedă în gură sau în mână pentru a-şi plăti călătoria pe lumea cealaltă. Cu toată naivitatea aces­tor practici, ele dau de înţeles că dincolo de mormânt există altă viaţă şi se consideră că se poate intra în fa­ţa lui Dumnezeu cu diferite daruri.

            Este o nebunie să creadă cineva că poate cu o monedă să-şi câştige intrarea în viaţa de apoi. Ce poate să dăruiască Creatorului creatura? Dreptul de intrare este hotărât de Dumnezeu şi nu de practici moştenite din păgânism. Dreptul dăruit de Dumnezeu tuturor oa­menilor de a intra în viaţa veşnică este credinţa în Fiul Său. Hristos a plătit acest preţ, o dată pentru totdea­una, cu sângele Său.

„împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.”

Apocalipsa 6.15

Panica de pe stadion

            Un telefon anonim de la un membru al unei organiza­ţii teroriste anunţa existenţa unei bombe pe un sta­dion din Spania. Cei 70.000 spectatori au fost eva­cuaţi de urgenţă. Meciul de fotbal s-a întrerupt înainte de final. Nu mai conta scorul, ci doar salvarea vieţilor oamenilor. Unii spectatori au luat-o la fugă de teama să nu-i prindă explozia bombei.

            Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, vorbeşte despre o pa­nică, dar nu pe stadioane, ci în întreaga lume. Când va veni ziua judecăţii Aceluia ce astăzi este respins ca Mântuitor, atunci împăratul şi proletarul, învăţatul şi neînvăţatul, tânărul şi vârstnicul, bărbaţii şi femeile care nu vor fi acceptat mântuirea lui Dumnezeu, vor intra în panică. În panica aceea mare, vor zice munţilor şi stâncilor „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie…, căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

            Cititorule, astăzi poţi să alegi să fii de partea Mântui­torului! Dacă îl alegi pe Mântuitorul, nu vei intra în pa­nica judecăţii viitoare.