Betania – O familie de prieteni

“Uitati-va, deci, cu luare aminte ia Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima” (Evrei 12:))

Simti ca esti neinteles? Nu esti singur! Cel mai neinteles om care a trait vreodata a fost Isus. Criticii au ras de nasterea Sa, au pus la indoiala originea Sa divina, l-au dispretuit scopurile, l-au ponegrt invataturile, au fost suspiciosi in privinta motivelor Sale, critici la adresa metodelor Sale si furiosi pe mesajul Sau. In final, L-au dat la moarte prin rastignire! Aceasta explica ceea ce a dorit apostolul loan sa spuna cand a scris: “Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-O … A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit” (loan 1:5-11). Oriunde s-a dus, Domnul Isus a dat de neintelegere si respingere. Totusi, in pofida acestor lucruri, El a indurat. Prin harul Sau si tu o poti face!

Biblia spune: “sa dam la o parte orice piedica, si pacatul care ne infasoara asa de lesne, si sa alergam cu staruinta in alergarea care ne sta inainte. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-l era pusa inainte, a sufe­rit crucea, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, deci, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima, si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre” (Evrei 12:1-3). Asadar, in cursa in care alergi astazi:

a) depisteaza lucrurile care te incetinesc;

b) depis­teaza lucrurile care iti pun piedica;

c) recunoaste faptul ca obstacolele si opozitia fac parte din cursa si nu te lasa descurajat. Cum poti face asta? Atintindu-ti privirii asupra lui Isus si luand pu­tere de la El in fiecare zi.

“Va dau pacea Mea” (loan 14:27)

Pavel a spus: “Pacea lui Hristos … sa stapaneasca in inimile voastre” (Coloseni 3:15). Pacea este dreptul tau primit prin nastere. “Va las … pacea Mea”. Cuvantul a lasa este utilizat in cazul executarii unui testament. Cand cineva moare, el lasa celor dragi cea mai mare parte a posesiu­nilor mai valoroase; nu o sa le lase lucruri de aruncat la gunoi. Totusi, pentru ca Domnul Isus ne-a lasat pacea Sa, nu inseamna automat ca aceasta opereaza in vietile noastre. Este un depo­zit din care trebuie sa extragem in fiecare zi. Vrasmasul va face tot ce-i sta in putinta pentru a epuiza aceasta rezerva. El stie ca atunci cand suntem in necaz facem si spunem lucruri pe care mai tarziu le regretam si in plus, cand ne-am pierdut pacea este mai greu sa-L auzim pe Dumnezeu.

Anxietatea este deseori prima noastra reactie fata de conflict sau de probleme. In acele momente pacea poate parea o tradare sau un lucru neplacut. In subconstient ne gandim: “Daca imi pasa, ma ingrijorez. Daca este ceva important, trebuie sa raman suparat”. Este o idee eronata faptul ca rezultatul va fi afectat in mod pozitiv de cantitatea de timp pe care o petrecem ingrijorandu-ne. Nu, cea mai buna resursa pentru rezolvarea problemei este pacea. Solutiile apar mult mai usor si mai natural dintr-o stare de pace, in timp ce teama si anxietatea impiedica solutiile. Anxietatea accentueaza problema: nu ajuta la nimic sa inmagazinezi necazul. Pacea lui Dumnezeu este disponibila atunci cand o alegi. Asa ca nu lasa ca emotiile negative sa puna stapanire pe viata ta. Biblia spune: “Roada Duhului… este pacea” (Galateni 5:22). Domnul Isus a spus: “Sa nu vi se tulbure inima” (loan 14:1). Aceasta inseamna ca ai de ales intre pace si conflict launtric. Asadar alege pacea; este mostenirea ta!

“Nu toti pot primi cuvantul acesta [despre casatorie], d numai aceia carora le este dat (Matei 19:11)

Un invatator de clasa a treia a primit un eseu vesel despre Benjamin Franklin: “Benjamin Franklin s-a nascut in Boston, dar nu i-a placut acolo, asa ca s-a dus in Philadelphia. Cand a debar­cat a luat-o pe o strada si si-a cumparat o franzela. Apoi a intalnit o doamna si a descoperit elec­tricitatea!” Zambim, dar dupa cum a remarcat un consilier in probleme maritale: “Societatea a facut ca baza casatoriei sa fie idila. Nu este nimic rau in idila; ea este ca o forta care ii atrage pe oameni in casnicie. Dar a devenit factorul cel mai important. Idila este puternic conditionata de aspectul fizic. Dragostea romantica entuziasmeaza si ispiteste, ceea ce inseamna ca deseori apare superficialitatea in relatiile romantice. Fiindca emotiile au atata forta, oamenii nu-si dau seama in ce au intrat decat cand este prea tarziu. Intr-o buna dimineata te uiti langa tine in pat, iar ea inca doarme. Sta cu gura cascata si parul ii atarna peste fata. Sau mai rau, ea se trezeste prima, se uita langa ea in pat si in cazul tau, nu mai este fir de par care sa atarne. Aceasta se intampla cand romantismul dispare.

Casatoria este ceea ce creezi dupa nunta. Nu se produce pur si simplu. Trebuie sa o constru­iesti prin curtoazie, rabdare, sprijin si “supunere unii fata de altii” (Efeseni 5:21-28). De aceea Domnul Isus a spus: “Daca astfel sta lucrul cu barbatul si nevasta lui, nu este de folos sa se insoare. El le-a raspuns: “Nu toti pot primi cuvantul acesta, ci numai aceia carora le este dat”. Pe de alta parte, sotia si sotul care il pun pe Hristos in centrul relatiei lor, pot creste in asemanarea cu El si pot fi si romantici.

“Te voi lua si te voi pastra ca pe o pecete” (Hagai 2:2))

De-a lungul anilor indrumatoarea Angie Ward a numarat duzini intregi de lucratori voluntari. Ea spune ca de cele mai multe ori aude aceleasi scuze: “Eu nu sunt lider… nu stiu nimic despre adolescenti … nu sunt o persoana extravertita” (sau asa cum Moise i-a spus lui Dumnezeu “Trimite pe altcineva”). In loc sa incerce sa-i convinga de contrariul, Ward le spune ca au doar doua responsabilitati majore:

1) Sa-i iubeasca pe oameni. Trebuie sa recunosti ca lucrarea ar fi usoara daca nu ar trebui sa avem de-a face cu oameni. Dar oamenii conteaza pentru Dumnezeu si trebuie sa conteze si pen­tru noi! Ca si cum ai face parte dintr-o familie si stii ce este mai bine pentru copiii tai, trebuie sa petreci timp pentru a-i cunoaste pe cei care depind de tine si care asteapta calauzirea ta. Gandeste-te la nevoile lor, nu doar la ale tale. Si cauta modalitati de a le sluji si nu-i considera un mijloc de distragere a atentiei de la munca “adevarata”. Domnul Isus si-a petrecut majoritatea tim­pului in preajma oamenilor, dar nu le-a oferit banalitati pioase, ci i-a iubit si le-a slujit. Si le-a spus: “Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu” (loan 13:34). Intotdeauna este mai usor sa le ceri oamenilor sa faca ceva, atunci cand le oferi un model prin propria ta viata.

2) Sa incerce sa gandeasca asemenea unui lider. Un pastor al unei biserici uriase spune ca inainte de a lua orice decizie importanta st intreaba ce ar face ceilalti lideri pe care ii respecta in aceeasi situatie. Este intelept! A-i cere cuiva sa fie lider poate constitui o intimidare; sau un lucru coplesitor, in timp ce, a-i cere sa gandeasca asemenea unui lider il elibereaza de presiune, ii inga­duie sa fie nu chiar perfect si sa creasca in lucrare!

“Chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala, voi, care sunteti duhovnicesti, sa-l ridicati cu duhul blandetii” (Galatenl 6:1)

Cuvantul pacat vine de la cuvantul “a calca stramb”, ceea ce inseamna sa calci in directia gresita sau sa faci o eroare de judecata sau de conduita. Cand iti pierzi echilibrul sau cand aluneci pe un trotuar acoperit de gheata, tu nu ai vrut sa cazi, dar s-a intamplat si ai nevoie de ajutor ca sa te ridici. Acesta este genul de pacat de care vorbeste Biblia cand spune: “sa-l ridicati cu duhul blandetii”. In greaca, cuvantul “a ridica” are doua intelesuri:

1) Repararea unui os rupt. Pavel spune: “alcatuim un singur trup in Hristos” (Romani 12:5). Cand ne gandim la acest lucru, familia spirituala este chiar mai importanta decat familia fizica fiindca va dura pentru totdeauna. Prin ridicarea unui frate sau a unei surori care au cazut in pacat, tu ajuti la vindecarea ranii lor si ii ajuti sa redevina un madular vital si functional in trupul lui Hristos.

2) Scoaterea unei tumori. Tumorile maligne ameninta viata, iar tumorile spirituale ameninta sufletul. Extragandu-ie, tu ajuti nu doar la mantuirea cuiva, dar asculti de versetul care spune: “Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Hristos” (Galateni 6:2). Si nu fa greseala de a duce mai departe rusinea lor caci aceasta umilinta este o povara. Totusi, “Asadar, cat avem prilej, sa facem bine la toti, si mai ales fratilor in credinta” (Galateni 6:10). In armata lui Dumnezeu nu trebuie sa ne impuscam ranitii. Intr-adevar, daca cei raniti nu gasesc mila in ran­durile celor rascumparati, unde vor gasi?